49 de fruntași liberali se bat pentru un mandat de europarlamentar. Toți greii partidului, în frunte cu Vasile Blaga, Gheorghe Falcă, Mircea Hava, Crin Antonescu, Raluca Turcan, Alina Gorghiu, Daniel Buda, Marian Jean Marinescu, Cristian Bușoi, vor să facă România bine de la Bruxelles. Și mai marele liberalilor, Ludovic Orban, tânjește după cei 13.000 euro lunar. Problema e cine mai rămâne în țară să se lupte cu „ciuma roșie”? Acest abandon în masă a cauzei liberale în lupta internă să reprezinte oare un gest reflex al disperării că vor pierde și viitoarele confruntări electorale în fața PSD? Doar așa se poate explica retragerea strategică și autoexilul liderilor liberali în inexpugnabila fortăreaţă bruxelleză. Componența nominală a listei de candidați arată câteva lucruri. Doar figuri vechi, veritabili dinozauri ai politicii românești. Asta se traduce prin incapacitatea PNL de a se primeni, de a se reforma, de a promova oameni noi. Mai arată oportunismul liderilor liberali, care, pentru un job lejer, dar bine remunerat, abandonează lupta politică internă, trădează încrederea a milioane de români, care și-au pus speranța într-un partid ce ar putea fi o alternativă la PSD, care ar putea să își asume reforma și modernizarea statului.
În ceea ce îl privește pe Ludovic Orban, sunt unul dintre puținii oameni care l-au încurajat să candideze în urmă cu doi ani pentru președinția PNL, deși la acel moment avea un dosar penal în instanță. Mai mult decât atât, am convins mai mulți președinți de filiale să-l susțină pe Orban. În competiția cu Bușoi, experiența și profilul politic al lui Orban m-au făcut să-l susțin pe acesta din urmă. Avea carismă, discurs și autoritate. Speram să fie acel lider providențial care, dând dovadă de viziune și curaj, să consolideze și să unifice dreapta în jurul PNL, un partid identitar al României. Din păcate, nu a reușit. Nici măcar nu a încercat. Și din cauza lui, dreapta, astăzi, este atât de divizată și aproape ireconciliabilă. Nu a reușit nici măcar în Anul Centenarului, să capitalizeze politic moștenirea Brătienilor, ca întregitori și unificatori de neam și țară. Și PNL, ca și PSD, e măcinat de lupte interne. Pe fondul acestor tensiuni, Ilie Bolojan, unul dintre cei mai buni primari din țară, și-a dat demisia din funcția de prim-vicepreședinte. Anul trecut, alți doi lideri, senatorul Puiu Hașotti și senatorul Vergil Chiţac, și-au dat demisia din partid. Mai nou, Orban le-a pus gând rău lui Cristian Bușoi, Ralucăi Turcan și lui Iulian Dumitrescu, protejații președintelui Iohannis. Din perspectiva viitoarelor confruntări electorale, Orban este obligat să facă curățenie, în primul rând să-i înlocuiască pe acei președinți de filiale care nu au performat cu oameni care vor să lupte și să câștige.
Acest proces de primenire a partidului și de promovare a unor figuri credibile, atât la nivelul partidului, cât și pe listele electorale, trebuie susținut și de Iohannis. Până una alta, PNL e singurul partid care și-a arătat susținerea pentru președinte în încercarea acestuia de a obține un nou mandat la Cotroceni. Ori, va conta enorm cum va intra PNL în 2019, cu 20 sau cu 30% din intențiile de vot. Simpla critică a PSD și demonizarea lui Dragnea nu îi va ajuta prea tare. PNL are obligația de a se constitui într-o alternativă serioasă la PSD, are datoria de a pune în dezbaterea publică proiecte și politici de țară, strategii de dezvoltare sectorială, propuneri concrete de reformare și eficientizare a instituțiilor statului și a marilor sisteme publice: administrație, învățământ, sănătate. Ca să câștige alegerile, PNL trebuie să se prezinte în fața electoratului cu o nouă garnitură de lideri. Dacă va merge pe sloganul „La vremuri noi, tot noi”, promovând aceleași figure terne și eterne, care au contaminat politica și societatea românească a ultimilor ani, va arăta că pierderea alegerilor din 2016 nu a fost întâmplătoare și că vor sta în opoziție încă mulți ani de acum încolo. Poate,tocmai din acest motiv se înghesuie toți greii PNL să prindă trenul de Bruxelles.
Remus Borza, deputat independent
