Avea dreptate poetul George Ţărnea, cititi aici:
Balada Căcănarilor
Ce buni de gură-s căcănarii
Cum trag ei dâră printre proşti,
Când li se cam împut iţarii
Şi cer cu disperare ploşti…
Plăcerea lor superlativă
E cea legată de căcat,
Prin raportare relativă,
La cel făcut şi cel mâncat.
Din gaşca lor se-aleg cârmacii –
De operetă şi de bâlci –
Hiperlucizii sau buimacii
Dar sigur posesori de gâlci.
Emană-ntreaga lor făptură
Suficienţă şi confort,
Vorbesc pe cur, vorbesc pe gură,
Fără nici urmă de efort.
