„Amnistia și grațierea reprezintă un subiect aproape omniprezent în dezbaterea publică din ultimii ani. În toamna anului 2016, a fost chiar temă de campanie electorală. Coaliția PSD-ALDE a susținut acest demers din motive personale, liderii celor două formațiuni având ceva probleme în justiție. Partidele de opoziție, în frunte cu președintele, se opun unei astfel de inițiative legislative, care i-ar scăpa de dosare penale și chiar de condamnare pe adversarii lor politici. La fel se poziționează și din aceleași rațiuni și cu privire la modificările aduse Legilor justiției, Codului penal și de procedură penală.
Supraaglomerarea închisorilor românești, condițiile inumane și degradante de detenție, peste 100 de decizii de neconstituționalitate a prevederilor Codului penal și de procedură penală, peste 1.000 de condamnări ale României la CEDO pentru nerespectarea drepturilor omului în procesele penale și în executarea pedepselor, excesele și abuzurile unor procurori în instrumentarea cauzelor penale, erorile judiciare comise de judecători, constând în condamnarea unor inculpați fără probe sau în baza unor probe măsluite, existența protocoalelor dintre SRI, parchete și instanțe, care au transformat justiția în câmp tactic, denaturând și compromițând actul de justiție, ideea de dreptate, imparțialitate, legalitate și constituționalitate – sunt motive serioase și suficiente care au reclamat modificările aduse la Legea 303, 304, 317/2004, la Legea 286/2009, 135/2010. Modificările aduse acestor legi, din care doar 304 a intrat în vigoare, au efecte, oricum, pentru viitor. Pentru victimele „câmpului tactic”, care mai sunt în viață, e nevoie de reparații. Amnistia și grațierea reprezintă un act de clemență al statului, dar și un remediu la drama și umilința a mii de români. De la ultima lege de grațiere colectivă, respectiv 543/01.02.2002, au trecut 16 ani. Lupta politică, dar mai ales lupta împotriva corupției, care a fost și ea politizată, și instrumentată discreționar și partizan, a făcut numeroase victime inocente.
Grațiere: prin ordonanță sau lege?
Problema, pentru care ne tot învârtim în jurul cozii, e cum să o facem. Prin ordonanță sau prin lege? Prin ordonanță e cel mai simplu. La proxima ședință de Guvern se dă ordonanța, se publică în Monitorul Oficial și instantaneu își produce efectele. Se încheie astfel o interminabilă bătălie din care am pierdut cu toții, dar, în primul rând, a pierdut țara. Din 2001, de când Adrian Năstase a înființat PNA, care l-a devorat pe creator, ne tot luptăm cu corupția. Cred că ne-am luptat destul. Să ne luptăm și cu sărăcia, câtă vreme 37%, adică vreo 7 milioane de români, trăiesc în risc de excluziune socială. Să ne luptăm cu infecțiile intraspitalicești și cu bolile cardiovasculare, care plasează România pe primul loc în Europa la mortalitatea cauzată de acești factori. Să ne luptăm cu economia care începe să o ia la vale. Cu inflația care a ajuns la 5%, cu datoria externă care se apropie de 100 miliarde euro. Cu migrația care a lăsat România fără forță de muncă, prin plecarea a 4 milioane de români. Să ne luptăm cu birocrația din administrația publică, locală și centrală. Să ne luptăm pentru a reforma marile sisteme publice: învățământ, sănătate, administrație, marile găuri negre ale bugetului de stat. Să ne luptăm să modernizăm statul și instituțiile lui. Să ne luptăm pentru o reformă reală a clasei politice, dar în primul rând să ne luptăm cu noi înșine pentru a deveni mai buni, mai solidari, mai toleranți, mai civilizați și mai muncitori. Să încetăm să ne mai luptăm între noi, români cu români, făcându-le astfel jocurile străinilor, care au devalizat țara de resurse, transformând-o într-o colonie și într-o piață de desfacere.
Deontologii, justițiarii și acoperiții se vor da iarăși cu fundul de caldarâm în Piața Victoriei, strigând că nu se poate prin ordonanță. Eventual, prin lege. Sau mai bine, deloc. Să păstrăm actualul status quo, în care pe mandatele de siguranță națională, date cu atâta generozitate de ÎCCJ, procurorii instrumentează infracțiuni de corupție sau chiar de drept comun, iar judecătorii emit mandate de arestare doar în baza unor suspiciuni rezonabile. Curat constituțional. Le reamintesc acestor exegeți ai statului de drepți că și Codul penal și cel de procedură penală au fost adoptate prin asumarea de către Guvernul Boc a răspunderii în Parlament pe 22 iunie 2009, fără a exista o minimă dezbatere parlamentară la nivel de comisii sau plen. În 2016, Cabinetul de tehnocrați, condus de Dacian Cioloș, a modificat 151 de articole la Codul penal și Codul de procedură penală prin ordonanță de urgență, respectiv OUG 18/23 mai 2016, prin care s-au restrâns drepturi și libertăți cetățenești garantate de Constituție, Convenția Europeană și Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. Să nu mai vorbim de celebra OUG 6 din 14 martie 2016, prin care SRI devine organ de cercetare penală. Pe lângă aceste monstruozități, OUG 13/01.02.2017 a Guvernului Grindeanu pare o joacă de copil.
Dragnea, ori la bal, ori la spital
Dar ca să promovezi amnistia și grațierea prin ordonanță, trebuie să ai curaj și să vrei. Docila Vasilica s-a pierdut și ea cu firea. A luat-o frica de Bruxelles. Tudorică nu are frică, dar nici nu vrea. Călin Popescu-Tăriceanu, cel care l-a propus și îl susține și azi peste capul lui Dragnea pe Toader la Ministerul Justiției, are tot interesul să scape de un adversar în cursa pentru Cotroceni. Așa că Liviu al nostru nu are decât două soluții: ori la bal, ori la spital. După cum evoluează, mai bine zis involuează lucrurile, o să ajungă la spital. La spitalul Penitenciar Jilava sau Rahova, dacă are pile. Varianta promovării amnistiei și grațierii prin lege nu îl avantajează nici pe Dragnea, nici pe Vâlcov. În dosarul lui Dragnea, zilele acestea, ÎCCJ a motivat sentința pronunțată în primă instanță. În două, maxim trei luni, se va judeca apelul. Cei cinci membrii ai completului de judecată vor fi aleși „aleatoriu”, pe sprânceană, adică pe epoleți. Iar ordinul pe unitate va fi condamnarea. Amnistia și grațierea trecute prin Parlament înseamnă, cel puțin pentru Dragnea, pușcărie curată. Se poate scoate de la naftalină proiectul de lege inițiat de Florin Iordache și adoptat anul trecut de Senat. Doar că nu îl avantajează. De fapt, e atât de prost, încât nu avantajează pe nimeni. Sunt exceptate de la grațiere 57 de infracțiuni din Codul penal și alte aproape 100 din 14 legi speciale. Până și banalul fals intelectual și fals material cu o pedeapsă de până la trei ani de închisoare sunt exceptate. Sigur, Camera Deputaților poate modifica textul adoptat de Senat. Dar, în buna tradiție parlamentară, după adoptare, legea va fi contestată la Curtea Constituțională de partidele din opoziție. Ulterior, președintele Iohannis poate să o trimită la reexaminare în Parlament sau poate să sesizeze și el Curtea Constituțională. Deci, la anu’ și la mulți ani. De pușcărie”.
Video
