„Slăbănogul de la scăldătoarea Vitezda, se plângea că nu are om care să-l arunce în scăldătoare spre a primi vindecare. Și noi, cei de astăzi, de prea multe ori ne plângem că nu avem aproapele lângă noi, că s-au îndepărtat oamenii unii de alții, uitând că dacă vrem să primim dragoste, trebuie să oferim dragoste. Dacă viața noastră este o mărturie a iubirii lui Dumnezeu față de noi, dacă Îl lăsăm pe Hristos să Se vadă în fiecare lucrare a noastră, atunci este imposibil să nu primim ajutorul lui Dumnezeu și prin oameni.

De prea multe ori însă, rămânem închiși în noi înșine, izolați în egoismul nostru, încât nu mai vedem suferința și necazul celui de lângă noi. Dacă ne vedem doar pe noi înșine, doar necazurile și durerile noastre, plângându-ne că nu suntem ajutați în dureri și mângâiați în suferință, rămânem insensibili la durerea celui de lângă noi. Iubirea presupune jerfă, presupune renunțare, presupune lepădare de sinele propriu”.

Înaltpreasfinția Sa a arătat că lipsa iubirii este cea care ne îndepărtează unii de alții, făcându-ne să nu ne mai pese deloc de celălalt. „Cuviosul Cleopa de la Mănăstirea Sihăstria povestește într-o carte a sa, cum, pe când era tânăr și păștea oile mănăstirii, s-a întâlnit cu un pustnic pe care l-a întrebat când va fi sfârșitul lumii. Acesta i-a răspuns că sfârșitul va veni atunci când nu va mai exista cărare de la vecin la vecin. Iată, că în vremurile în care trăim s-au împuținat tot mai mult cărările dintre noi! Nu ne mai cercetăm unii pe alții, rămânând într-o însingurare înfricoșătoare. Nu mai suntem oameni pentru semenii noștri. Nu mai găsim cuvânt bun pentru nimeni, păsându-ne și preocupându-ne doar de binele nostru”.

În omilia pe care a rostit-o astăzi la Mănăstirea Înălțarea Sfintei Cruci, Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie a accentuat și pericolul în care trăiesc copiii de astăzi.

„Ne creștem copiii, uitând să le împărtășim iubirea părintească așa cum se cuvine. Copiii noștri nu au nevoie de banii, după care alergăm de dimineața până seara, nu au nevoie de confortul și viața comodă pe care încercăm să le-o oferim ca părinți. Ei au nevoie de mult mai mult, de ceva mult mai prețios: au nevoie de iubirea noastră jertfelnică. Au nevoie să fim lângă ei, au nevoie de cuvântul nostru bun, au nevoie de mângâierea noastră părintească. Trebuie să facem tot posibilul să le oferim copiilor noștri comuniunea familială pe care suntem datori să le-o oferim și nu să fim plecați mereu de lângă ei, în roboteala noastră zilnică. De prea multe ori, plecăm departe de aceștia, în străinătate, lăsându-i izolați, fără dragostea părintească, fără sfat și mângâiere. Îi lăsăm acasă, crezând că le vom asigura fericirea prin ceea ce agonisim pe unde mergem, însă când ne întoarcem la ei, de prea multe ori, îi găsim mutilați de lipsa iubirii părintești. Copiii noștri au nevoie mai multă de iubirea părintească, decât de banii părinților”.

Încheind cuvântul său, Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie a arătat credincioșilor unde trebuie să căutăm omul, de care avem nevoie spre însănătoșirea noastră: „Atunci când ești în deznădejde, atunci când nu mai ai nicio speranță că vei găsi ajutorul de care ai nevoie, atunci să iei aminte la cuvintele pe care le-a rostit Pilat în timpul pătimirilor Mântuitorului Hristos, probabil fără să sesizeze importanța acestora: Iată omul!. Iată omul, pe care îl cauți, iată ajutorul de care ai nevoie. El este Omul Adevărat și Dumnezeul Adevărat, Singurul Care nu te va dezamăgi vreodată. Puneți-vă întreaga voastră viață în mâna lui Dumnezeu și bine vă va fi”.

După Sfânta Liturghie, Înaltpreasfinția Sa a binecuvântat și începerea lucrărilor la construirea chiliilor mănăstirii.