Marți, 20 decembrie, în jurul orei 12.00 AM. Formez numărul.
– Bun venit la Porsche Finance Group! Pentru a îmbunătăți calitatea serviciilor noastre, acest apel telefonic s-ar putea să fie înregistrat. Continuarea convorbirii reprezintă…
Clienții, precum pușcăriașii: niște numere
Formez repede 100. Am învățat ”scurtătura”, spre disperarea roboțelului care nu apucă să-și recite întreaga povestioară de atenționare referitoare la ”acceptul” dat pentru continuarea convorbirii și nici secundele de reclamă.
– Bună ziua, numele meu este Cătălina… (nu am reținut numele de familie). Cu ce vă pot ajuta?
– Bună ziua, sunt Goțiu Remus Mihai și aș dori să vorbesc cu domnul Cosmin Mihuț (supervizor Departament Relații Clienți – după cum știam încă de săptămâna trecută).
– Vă rog să-mi comunicați un cod de client sau numărul contractului.
– Spuneți-i că îl caută Goțiu Remus Mihai, să mă sune. Are numărul meu de telefon…
– Vă rog să-mi spuneți un cod de client pentru a-i putea comunica…
– Doamnă, domnișoară Cătălina, comunicați-i, vă rog, că l-a căutat Goțiu Remus Mihai. Știe despre ce este vorba…
– Am nevoie de un cod de client pentru a-i putea comunica…
– Doamnă, domnișoară, nu aveți nevoie de niciun cod de client pentru a-i comunica domnului Mihuț să-l sune pe Goțiu Remus Mihai. Înțelegeți că sunt o persoană și nu un cod ori un număr. Așadar, rugămintea mea să-i transmiteți domnului Mihuț că l-a sunat Goțiu Remus Mihai care așteaptă să fie resunat… E opțiunea d-voastră dacă veți face sau nu asta… O zi bună, la revedere!
Apăs butonul de finalizare a apelului telefonic înainte ca doamna/domnișoara Cătălina să ciripească încă o dată că are nevoie de codul de client sau numărul de contract. Nu mă aștept să înțeleagă care e diferența dintre o persoană și un cod de client. Ori un număr. Nici nu mă aștept să realizeze că doar pușcăriașii sunt identificați prin numere și nu prin nume. Până la urmă, doamna/domnișoara Cătălina e, la rândul ei, un număr. Unul dintre nenumăratele numere din actele Porsche Finance Group, cu care am stat de vorbă în ultimele săptămâni și luni. Georgiana, Marius Balea, Mihaela Curcă, Raluca Pascu, Mihai Cimpoier, Cosmin Mihuț, Ioana Popescu sunt numele pe care le-am reținut, cu care am discutat sau corespondat pe mail în încercarea de a clarifica anumite aspecte ale contractului de leasing pentru mașina personală. Mai exact, amănuntele legate finalizarea acestui contract. E o poveste începută în luna martie a acestui an (cu un preambul în martie 2006). O poveste care vă va face să zâmbiți pe alocuri, deși e o poveste extrem de tristă: despre modul absolut mizerabil în care o multinațională se raportează la clienții săi, dar, mai ales, despre roboțeii sclavi, numere și nu persoane, care slujesc această corporație.
***
Preambul
Martie-aprilie 2006. Mă aventurez să-mi caut mașină. După mai multe teste, mă decid asupra unei Seat Ibiza, de la dealer-ul local Topcar. Închei un contract de leasing, cu finanțare de la Porsche Leasing, pe 5 ani, cu posibilitate de refinanțare a valorii reziduale. La un avans promoțional de 500 de euro, valoarea reziduală se apropie de 2.900 de euro + TVA. N-am fost un client model. Mai la zi, mai cu întârzieri, că, între timp a ajuns criza și la Cluj, am dus contractul de leasing la capăt. Moment în care a început ”distracția”.
***
Câte asigurări RCA plătești
Martie 2011. În aceeași zi mă trezec cu căsuța poștală burdușită de facturi. A 59-a rată de leasing și a 59-a rată de asigurare casco, ambele facturi, eliberate cu data de 03.03.2011. Acestora, li se adăugau, eliberate în avans, facturile pentru ratele 60 (leasing și asigurare casco). Dar asta nu e tot. În același plic mai găsesc o factură pentru poliția RCA, eliberată de Porsche Broker de Asigurare. Polița RCA își începe valabilitate de pe 26 martie 2011. Contractul de leasing urma să se încheie pe data de 31 martie 2011. În ideea că oricum voi folosi acea poliță, îmi păstrez calmul. Deși, reluând istoricul polițelor RCA eliberate de Porsche Broker nu pot să nu constat ”șmecheria”: la începutul contractului am plătit două astfel de asigurări – una pentru numerele roșii, alta pentru numerele de leasing. Aceasta din urmă cu valabilitate din aprilie 2006. În mod normal, cele cinci polițe de asigurare (de câte un an fiecare) ar fi trebuit să acopere cinci ani. Însă, la fiecare poliță, Porsche Broker a devansat data de valabilitate astfel încât, la final, să rămână 5 zile descoperite, motiv pentru a elibera o nouă poliță.
Vrei, nu vrei, cumperi mașina. Sau te executăm…
Supriza cea mai este, însă, cu totul alta: în același plic găsesc eliberată, cu data de 03.03.2011, și o factură pentru valoarea reziduală: 2.888 de euro + TVA. Câteva precizări, pentru cei mai puțin familiarizați cu contractul de leasing. Pe perioada unui astfel de contract, proprietatea rămâne a finanțatorului (în cazul de față, Porsche Leasing), rata de leasing fiind, de fapt, un fel de chirie a mașinii. La finalul contractului, utilizatorul are dreptul să achiziționeze mașina achitând valoarea reziduală rămasă. Atenție însă, acesta este un drept, nu o obligație. La finalul contractului de leasing, utilizatorul are trei posibilități: 1) să achiziționeze obiectul contractului (autoturismul) la valoarea reziduală; 2) să solicite refinanțarea valorii reziduale; 3) să returneze obiectul contractului. Finanțatorul nu-l poate obliga unilateral pe utilizator, prin contractul de leasing, să cumpere autoturismul, pentru că asta ar transforma contractul de leasing într-un contract de vânzare-cumpărare. Așadar, eliberarea unei facturi pentru valoarea reziduală în lipsa manifestării opțiunii în acest sens din partea utilizatorului nu-l obligă la nimic pe acesta din urmă: nimeni nu poate fi obligat să cumpere un bun împotriva propriei voințe.
Normal, am luat legătura cu dealer-ul și cu reprezentantul Porsche Leasing, solicitând refinanțarea valorii reziduale. Discuțiile și corespondența s-au întins însă pe durata a câtorva… luni. Timp în care consilierii de clienți au făcut cu schimbul: Raluca, Mihaela, Mihai… Din nou, atenție: refinanțarea nu poate fi refuzată decât din motive justificate. După luni de discuții și adăugarea de noi documente, inclusiv a unei garant suplimentar, refinanțarea mi-a fost respinsă. Asta chiar dacă veniturile erau mult mai mari decât în ultimii aproape doi ani a contractului de leasing. Respingerea refinanțării mi-a fost comunicată telefonic. Motivarea/justificarea refuzului o mai aștept și acum.
În cele din urmă, am optat pentru plata valorii reziduale. Ei bine, doar din momentul exprimării exprese a acestei opțiuni, îmi revine obligația de plată. Obligație pe care am dus-o la bun sfârșit pe 5 decembrie 2011. The End? Ei, na! Distracția adevărată doar acum începe.
***
Și aștept. Și aștept. Și aștept…
6 decembrie 2011. Îi transmit d-nului Mihai Cimpoier, prin mail, copia după ordinul de plată a valorii reziduale. De asemenea, îi transmit solicitarea stornării facturii pentru polița RCA de care nu am beneficiat (pe tot parcursul discuțiilor legate de refinanțare, mașina s-a aflat în proprietatea Porsche Leasing, fără a avea posibilitatea legală să o folosesc – numerele de leasing expirând pe data de 31 martie; așadar, din cele 6 luni de valabilitate a poliției RCA – eliberată, oricum, în condițiile amintite mai sus – 5 zile am beneficiat eu, iar 5 luni și 25 de zile Porsche Leasing; în aceste condiții pretenția de a plăti această poliță reprezintă un abuz). Îl sun pe Mihai Cimpoier pentru a-mi confirma primirea mailului. Îmi confirmă și îmi spune că voi fi contactat de cei de la Porsche Leasing. Aștept. Și aștept. Și aștept. Și aștept…
Vineri, 16 decembrie 2011, în jurul orei 10 AM
… probabil că aș mai fi așteptat și acum dacă nu mi-aș fi pierdut răbdarea și nu aș fi sunat la Departamentul Relații cu Clienții:
– Bun venit la Porsche Finance Group. Pentru a îmbunătăți calitatea serviciilor noastre, acest apel telefonic s-ar putea să fie înregistrat. Continuarea convorbirii se consideră a fi un accept. Pentru a veni în întâmpinarea dorinței clienților noștri… etc. etc.
Încă nu eram vaccinat. Îndur calvarul mesajelor publicitare și al direcționării pe taste…
– Bună ziua, sunt Georgiana… (un nume de familie pe care nu l-am reținut). Cu ce vă pot fi de folos?
Mă prezint. Îi dau numărul contractului și codul de client. Îi spun de ce am sunat: în legătura cu remiterea actelor necesare înmatriculării mașinii a cărei valoare am achitat-o. Își notează numărul meu de telefon și promite că revine cu informații. Aștept. Aștept. Aștept…
Vineri, 16 decembrie 2011, în jurul orei 13.45 AM
– Bun venit la Porsche Finance Group. Pentru a îmbunătăți calitatea serviciilor noastre… He, he, am reținut scurtătura, cu 100. Funcționează! Scap de mesajele publicitare. E o primă ”victorie”, care îmi dă speranțe.
– Bună ziua, sunt Balea Marius (de data asta mi-am propus să rețin toate numele celor cu care vorbesc). Cu ce vă pot fi de folos?
Îi recit poezia. Achitarea facturilor. Actele necesare pentru înmatriculare. Polița RCA. Îmi cere codul de client. I-l spun.
– Domnule Goțiu, vă mulțumim pentru că ați apelat la serviciile noastre. O să revin cu un telefon pentru a vă oferi răspunsurile la solicitări.
De data asta nu mai sunt dispus să aștept la nesfârșit. Iar modul în care se comportă consilierii de relații cu clienți de la Porsche Leasing îl consider a fi suficient de interesant și de interes public pentru a sta la baza unui articol.
– Domnule Marius Balea, pe lângă calitatea mea de client al Porsche Leasing sunt și jurnalist. Și intenționez să scriu un articol referitor la modul în care răspundeți solicitărilor clienților. Aș dori să vorbesc și cu cineva de la Departamentul Juridic și de la Departamentul de Comunicare. Dacă aveți un număr de telefon direct.
– Domnule Goțiu, îmi pare rău, dar nu vă pot oferi aceste informații.
– Și, totuși, cine poate da niște declarații oficiale, în numele Porsche Leasing?
– Câteva secunde vă rog, să nu închideți. Suspendă apelul, după care revine. Vă rog să trimiteți un mail cu solicitările d-voastră, pe adresa office@porschebank.ro ori la numărul de fax…
– Bun, și cui îi adresez mailul?
– Îmi pare rău, dar nu vă pot oferi această informație.
– Domnule Balea, cine va fi la capătul fax-ului? Cine deschide mailul? Cine răspunde la întrebări? Eu obișnuiesc să comunic cu persoane, nu cu adrese de mail ori cu fax-ul.
– Ăăă… Câteva secunde vă rog să așteptați. Suspendă, din nou, apelul telefonic. Revine. Ioana Popescu este cea care se va ocupa de întrebările d-voastră.
– Doamna, domnișoara Ioana Popescu fiind ce?
– Consilier relații clienți.
– Mulțumesc, o zi bună. Aștept și din partea d-voastră informațiile solicitate.
– În regulă, vă voi contacta. O zi bună.
Scriu mailul. Reiau toată povestea. RCA, cererea de refinanțare refuzată, plata valorii reziduale, eliberarea actelor necesare pentru înmatricularea mașinii. Solicitarea de a discuta cu reprezentanți de la Departamentele Juridic și de Comunicare, pentru declarații oficiale, în caz contrar fiind nevoit să consemnez refuzul acestora. În timp ce scriu, primesc un mail din partea doamnei/domnișoarei Ioana Popescu. Atașate sunt fișele de cont de la Porsche Leasing și Porsche Broker de Asigurare, cu istoricul facturilor emise pentru ratele de leasing, valoarea reziduală, primele de asigurare casco și RCA. Surpriză! La Porsche Broker constat că am o restanță de plată de 83,73 RON la ultima factură. Verific ordinul de plată. Suma e plătită integral. Menționez acest lucru în mail. Surpriză și mai mare. La Porsche Leasing figurează două facturi, eliberate pe 7 și 9 decembrie 2011 (DUPĂ plata și comunicarea către Porsche Leasing a plății valorii reziduale, 5, respectiv 6 decembrie!). Una pentru suma de 74,40 RON, a doua pentru suma de 974,44 RON. Ambele reprezentând ”cheltuieli de recuperare conform contract” (!). Suma totală: 1048.88 RON. Recuperare a ce?. Conform cărui contract ori prevederi contractuale?. Cine a făcut demersurile de recuperare și în ce au constat, în condițiile în care nu am primit nicio înștiințare și nu am fost contactat de nimeni de la vreo firmă de recuperare?. Când urma să fi înștiințat și eu de aceste facturi? Și cum e posibil să existe ”recuperări” DUPĂ plata întregii sume? Pun și aceste întrebări în mail. Send. E deja ora 16.03.
Aștept. Nu foarte mult. Sună telefonul.
– Bună ziua, sunt Cosmin Mihuț, de la Porsche Leasing. În legătură cu…
– Un moment vă rog, să-mi notez numele. O să fac și în cazul d-voastră precizarea care am făcut-o și colegilor. Informațiile pe care mi le veți oferi sunt, pe de o parte, pentru a clarifica neînțelegerile contractuale, pe de altă parte, pentru redactarea unui material jurnalistic. Doresc să-mi spuneți și care este funcția d-voastră.
Câteva secunde de pauză.
– … ăăă… Supervizor Relații Clienți.
Reiau întreaga poveste, o știți deja: polița RCA, emiterea anticipată a facturii pentru valoarea reziduală, înainte de a-mi fi exprimat opțiunea în acest sens, tărăgănarea și refuzul (fără motivare) a cererii de refinanțare, actele necesare înmatriculării mașinii. La care adaug întrebări despre restanțele cu care figurez în fișele de cont și acele ”cheltuieli de recuperare”. Nu are răspuns la niciuna dintre întrebări (!).
– O să-i contactez pe colegii mei și revin cu un telefon, în funcție de cum primesc răspunsurile. Sau astăzi până la ora 18.00 (e deja ora 17.00 – n.a.) Sau luni dimineața. Vă mulțumim că ați apelat la serviciile noastre, o zi bună!
Aștept. Sună telefonul. E un prieten. Când termin de vorbit cu el observ că am un apel pierdut de la Porsche Leasing. Sun. Răspunde un domn. Îl rog să-i transmită domnului Mihuț să resune. Se face ora 18.00. Niciun semn.
”Vă mulțumim că ați apelat la serviciile noastre”
Luni, 19 decembrie 2011, în jurul orei 10.00 AM. Sun la Porsche Leasing. Cer cu domnul Cosmin Mihuț. Sunt resunat în câteva minute. Îmi spune că ”nu a fost aprobată stornarea facturii RCA”. Îi comunic că nu trebuie aprobată de nimeni, nu e un favor solicitat de mine, ci constatarea faptului că timp de 5 luni și 25 de zile de acea poliță a beneficiat Porsche Leasing, față de cele 5 zile de care a beneficiat Mihai Goțiu; întârzierile au fost cauzate de amânarea soluționării dosarului de refinanțare; așadar nu am vreu motiv ca pentru 5 zile să plătesc și cele 5 luni și 25 de zile în care de poliță a beneficiat Porsche Leasing. La celelalte întrebări/solicitări nu are răspunsuri. Promite că revine cu un telefon. Și, din nou, mulțumește că am apelat la serviciile…
”I am out of the office until 27.12.2011”
Marți, 20 decembrie 2011, în jurul orei 12.00 AM. Formez numărul. Nu mai reiau discuția despre codul de client. Sunt curios dacă doamna/domnișoara Cătălina i-a comunicat lui Cosmin Mihuț să mă sune. Aștept. Aștept. După aproximativ o oră sună telefonul. Recunosc numărul centralei Porsche Leasing. Nu e Cosmin Mihuț. Și-a delegat sarcinile. Nici Ioana Popescu.
– Bună ziua, sunt Popa Roxana. Vă sun în legătură cu mailul transmis vineri…
O întrerup. La fel ca și în cazul colegilor ei, o atenționez în privința faptului că vorbește și cu un jurnalist care intenționează să realizeze un articol pe această temă. Și o rog să-și precizeze funcția. Consilier relații clienți (am pierdut deja numărul consilierilor de la Porsche cu care am discutat). Încearcă să mă convingă în legătură cu plata poliției RCA. Îi explic și Roxanei Popa că faptul că mașina s-a aflat în fața blocului meu nu are relevanță juridică. Relevanță juridică au termenii de ”porprietar”, ”utilizator”. Proprietar (până în momentul asumării plății valorii contractuale) a fost Porsche Leasing. Iar utilizator nu a existat, numerele de înmatriculare fiind expirate.
Încerc să-i explic și art. 1 al Ordonanței 51/1997, privitoare la operațiunile de leasing, care arată expres că ”la sfârşitul perioadei de leasing locatorul/finanţatorul se obligă să respecte dreptul de opţiune al locatarului/utilizatorului de a cumpăra bunul, de a prelungi contractul de leasing fără a schimba natura leasingului ori de a înceta raporturile contractuale.” Un contract între părți nu poate încălca normele în vigoare cu putere mai mare (cum e o Ordonanță). În cazul în care un articol din contractul de leasing încalcă asemenea prevederi legale generale, acel articol devine nul. Oricum, nu reușește să identifice un articol în contractul de leasing prin care Porsche să aibă dreptul de a emite o factură pe valoarea reziduală înainte de a-mi fi exprimat eu opțiunea în acest sens.
Apoi îmi explică de unde sunt ”restanțele” care figurează în fișa de cont de la Porsche Broker. Îmi spune de o diferență la o factură din 4.11.2009 de 3,56 RON (trei lei și 56 de bani) și o ”taxă de somație” de 80,17 RON neachitată din 4.10.2010. Apoi îmi indică articolul 4.5 din contract în care se arată că ”mai întâi vor fi acoperite cheltuielile de recuperare ocazionate conform art. 4.8, penalitățile de întârziere și apoi ratele de leasing și primele de asigurare”. Așadar, eu plăteam o factură, dar din acea sumă o parte era înregistrată în contabilitățile Porsche Leasing și Porsche Broker ca restanțe iar diferența în contul facturii. Întreb care e temeiul legal prin care Porsche a înregistrat acele sume astfel (suma încasată pe o factură în contul altor debite/facturi). Și de ce timp de doi ani, respectiv un an, nu am fost atenționat asupra acelei restanțe. Pe lângă lipsa de acoperire legală a operațiunii, aceasta reprezintă și un abuz: utilizatorul nu poate plăti decât factura curentă (pentru că nu are niciun act pe baza căruia să efectueze alte plăți) și astfel rămâne mereu ”restant”!
Mai mult, îi atrag atenția că ”taxa de somație” nu poate fi mai mare de 15 euro (conform art. 4.10 din contract) și nu se numără printre plățile care au prioritate (nu se numără printre cheltuielile de recuperare de la art. 4.8, fiind prevăzută expres la art. 4.10, diferențiat de penalitățile de întârziere). Așadar, toate operațiunile efectuate astfel de Porsche Broker și Porsche Leasing, în mod repetat, pe parcursul a mai multor luni, nu au acoperire nici legală, nici contractuală!
În fine, despre ”cheltuielile de recuperare” nu are amănunte suplimentare. Spune doar că va contacta ”firma noastră de recuperare Millenium” pentru a vedea despre ce este vorba. Facturile sunt emise, însă, de Porsche Leasing.
Rămâne stabilit ca în urma discuțiilor să scriu un nou mail cu solicitări și întrebări. Îl scriu și îl trimit. O rog să-mi dea o confirmare de primire și să estimeze termenul necesar pentru a răspunde. Primesc răspunsul: ”săptămâna viitoare”. Revin, apreciind termenul ca fiind exagerat: toate motivațiile și justificările legate de sumele pe care Grupul Porsche pretinde că le mai datorez trebuie să existe din momentul emiterii acestor pretenții (în unele cazuri din 2009). Pentru fiecare dintre cele 7 puncte ale mailului nu e nevoie de mai mult de câteva minute pentru a obține răspunsurile necesare. Exceptând cazul în care în grupul Porsche nu domnește un haos general ori cazul în care sunt atât de multe reclamații, încât nu le pot face față.
Mi se răspunde: ”termenul oficial de răspuns este de 30 de zile calendaristice”. Revin: niciunde în contract nu este prevăzut un asmenea termen aberant, iar prevederile legale referitoare la cele 30 de zile se referă la dreptul administrativ, nu are legătură cu contractele civile și/sau comerciale; în plus, mă ”visez” undeva în Vest: îi solicit să ia legătura cu dealerul pentru ca, pe perioada necesară oferirii răspunsurilor solicitate să-mi pună la dispoziție o mașină (ca dovadă a bunei-credințe); în caz contrar voi solicita despăgubiri pentru faptul că sunt împiedicat abuziv să-mi exercit dreptul de proprietate (și beneficiile) asupra mașinii a cărei valoare am achitat-o. Mi se retrimit fișele de cont (cu aceleași sume fără justificare) și mențiunea că trebuie să transmit certificatul de înmatriculare al mașinii (talonul) pe Porsche Leasing pentru a primi actele necesare pentru înmatricularea pe numele meu. Revin: în contractul de leasing nu se prevede obligativitatea predării anticipate a certificatului de înmatriculare și, ținând cont de modul în care se relaționează cu clienții, nici nu am de gând să fac acest lucru până nu primesc actele. Primesc mesajul automat: ”I am out of the office until 27.12.2011. Note: This is an automated response to your message “Re: Intrebari suplimentare clarificari contract/sume datorate” sent on 20.12.2011
17:37:02. This is the only notification you will receive while this person is away.”
Hmmm… Oficial, activitatea Departamentului Relații Clienți se desfășoară până la ora 18.00. Doamna/domnișoara Roxana Popa era ”out of the office” la ora 17.37. Și se întoarce la ”office” pe data de 27.12.2011. Aha… deci asta să fie explicația pentru termenul de o săptămână? Concediul de Crăciun luat anticipat? Sper că va merge în vacanță cu mașina. Deși, dacă a achiziționat-o în leasing prin Porsche Leasing n-aș fi prea sigur de asta.
***
Câteva concluzii
Cum e posibil un asemenea comportament, vă puteți întreba? Explicațiile sunt multiple.
Problema legală
Ordonanța de Guvern nr. 51/1997, care reglementează operațiunile de leasing este extrem de permisivă. Abuzurile care se fac spatele acesteia au fost semnalate de nenumărate ori, atât de către clienți (alte exemple aici), cât și de către juriști (pentru o analiză mai amplă în acest sens, vezi aici).
Comportamentul clienților
Aflați la final de contract, după ce au achitat sume consistente, de ordinul miilor și zecilor de mii de euro, clienții acceptă plata tuturor acestor sume, aparent minore (câteva sute de euro) în raport cu valoarea totală a contractului. Nerăbdători să intre în proprietatea mașinii și fără neîncrezători în eventuale demersuri în jutiție, plătesc aceste mizerii suplimentare, chiar și atunci când sunt conștienți că reprezintă abuzuri din partea firmelor de leasing. Înmulțiți însă cele câteva sute de euro cu miile și zecile de mii de contracte de leasing din ultimii ani și o să aveți o dimensiune reală a sumelor absolut nejustificate încasate de firmele de leasing.
Comportamentul roboțeilor-consilieri
”Vă mulțumim că ați apelat la serviciile noastre”. Între banda înregistrată servită automat de robotul telefonic în perioada de așteptare și replicile consilierilor de relații clienți din astfel de multinaționale nu există nicio diferență. Sistemul de lucru este unul absolut impersonal și dezumanizat. Consilierii nu relaționează cu persoane (clienți) ci cu coduri și numere (codul de client ori numărul de contract). Explicația psihologică a acestui sistem e extrem de simplă, cinică și mizerabilă în același timp: consilierul nu trebuie să aibă nicio problemă morală legată modul în care rezolvă solicitările clienților. Când la capătul firului ai o persoană reală, cu propriile probleme și cu propria cazuistică, astfel de probleme de conștiință riscă să apară, când lucrezi cu coduri și numere, în niciun caz.
Rămâne însă o întrebare: care e satisfacția muncii pentru acești roboței-consilieri? Cu ce se laudă în grupul de prieteni ori în fața propriei oglinzi, dimineața? Că i-au mai dat țeapă unui client? Că l-au mai făcut pe altul să plătească aiurea niște bani? Că au mai inventat o șmecherie prin care să mai smulgă câteva sute de euro de la un client? Pentru ce? Pentru a-i muta în buzunarul patronului? Desiguri, e posibil ca mulți dintre ei să-și revendice un statut social privilegiat: doar lucrează într-o multinațională de prestigiu. În fapt, nu sunt decât niște sclavi în slujba unui sistem mizerabil care, mai devreme sau mai târziu se va întoarce și împotriva lor.
Soluții
Am început deja să-mi contactez prietenii. Să-mi păstreze bonurile de taxi. Biletele de autocar ori de tren pe care le folosesc în această perioadă. A căror contravaloare o voi solicita prin instanțele judecătorești alături de alte daune interese rezultate din imposibilitatea de a-mi valorifica beneficiile oferite de mașina a cărei valoare am achitat-o integral.
Dar nu sunt dispus să mă opresc aici. Pentru că un proces nu ar rezolva decât punctual și într-un singur caz problema. Drept pentru care l-am contactat pe unul dintre cei care, cel puțin teoretic, îmi reprezintă interesele în Legislativ. Senatorul de Cluj Marius Nicoară. L-am ales și pentru că este acționar la firme care comercializează autoturisme (inclusiv la cea de la care am luat eu mașina). I-am povestit, telefonic, întreaga tărășenie: și facturarea în avans (în lipsa exprimării opțiunii mele în acest sens) a valorii reziduale, întârzierea aberantă a soluționării cererii de refinanțare, povestea cu polița RCA (despre care a opinat că obligația de plată o are Porsche Leasing), refuzul de a răspunde într-un termen corect la întrebările legate de justificarea sumelor pretinse de Porsche. ”Dați-i în judecată!. E o porcărie cum s-au comportat” a fost concluzia generală a senatorului Marius Nicoară.
I-am spus că datul în judecată rezolvă într-o foarte mică problemă măsura. Și l-am întrebat dacă va iniția/susține un proiect legislativ care să modifice Ordonanța nr. 51/1997, împiedicând firmele de leasing să mai comită asemenea abuzuri. Mi-a solicitat să-i trimit pe mail modificările propuse și a promis că va iniția un asemenea proiect legislativ. Cel mai probabil, pe începutul anului viitor voi reveni cu noi amănunte legate de acest demers. Până atunci, dacă ați avut probleme similare ori altele legate de contractele cu diferite firme de leasing, sau cunoașteți persoane care au trecut prin astfel de situații, transmiteți-mi aici problemele. Atât pentru motivarea proiectului legislativ, cât și pentru elaborarea lui într-o formă în care să fie cât mai eficientă.
de Mihai Goţiu – http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/porcaria-porsche-finance-group-razboi-cu-firmele-de-leasing-cine-se-mai-baga-71605.html
