Joi, 24 noiembrie, cu binecuvântarea și în prezența Înaltpreasfințitului Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, în Sala Iosif Episcopul a Așezământului Cultural Sfântul Ierarh Calinic a avut loc lansarea cărții Călătorind cu întrebarea. Interviuri cu stareții și starețele mănăstirilor din Arhiepiscopia Râmnicului, autori Gheorghe Smeoreanu și Tiberiu Pârnău.
Volumul, apărut la Editura Praxis, în colecția Vita Monastica, cuprinde o serie de interviuri realizate cu stareții și starețele mănăstirilor din Arhiepiscopia Râmnicului, interviuri care descoperă modul în care rugăciunea și ascultarea se împletesc cu rugăciunea, dar și rolul misionar pe care îl au mănăstirile în societate, după cum îl apreciază Părintele Dr. Ștefan Zară, Consilier Cultural al Arhiepiscopiei Râmnicului.
Cuvântului înainte așezat în paginile de început ale cărții, Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie i-a alăturat o nouă prezentare, dedicată momentului lansării. Cu acest prilej, Înaltpreasfinția Sa a apreciat demersul celor doi ziariști vâlceni de a iniția un pelerinaj în care să surprindă, prin forma interviului, aspecte ale slujirii monahale, cu jertfele și bucuriile pe care le trăiesc viețuitorii mănăstirilor. Părintele Arhiepiscop a descoperit totodată că în timpul unor pelerinaje s-a manifestat și lucrarea proniatoare a lui Dumnezeu față de cei aleși ai Săi, evocând faptul că „în Vechiul Testament vedem că de la început și până la sfârșit, totul este o călătorie. O călătorie este peregrinarea pe care o face Adam atunci când pleacă din Rai, atunci când este izgonit și-și primește pedeapsa, atunci când nu se mai poate întoarce în Eden pentru că heruvimul stă cu sabia de foc ca să păzească drumul ce duce la Rai, iar el, toată viața, Îl caută pe Dumnezeu, cu Care vorbea în răcoarea serii.
O călătorie este ceea ce se întâmplă cu Noe, cel care își construiește la porunca lui Dumnezeu, o corabie din lemn de salcâm, iar această corabie este purtată de valurile apelor care au inundat întreg pământul și ale cărei urme se află astăzi pe Muntele Ararat.
O călătorie este plecarea lui Avraam, la chemarea lui Dumnezeu, din casa părinților, din Urul Caldeii, și venirea lui în Canaan.
O călătorie este plecarea lui Iosif din ținutul Dotaim, unde frații săi pășteau oile tatălui lor. Aceeași călătorie va fi refăcută, mai târziu, de Moise, urmașul acestora, când se întoarce cu poporul numit „ales al lui Dumnezeu” în țara pe care Dumnezeu le-a făgăduit-o și în care, așa cum metaforic arată Scriptura, „curge lapte și miere”.
O călătorie este ceea ce se întâmplă cu Ilie care pleacă de la fala lui Ahab, merge în Hozeva, merge în Sinai, și se întoarce pentru ca Dumnezeu, după trei ani și jumătate, să aducă din nou ploaia pe pământ.
O călătorie este și plecarea pruncului Iisus cu Maica Domnului și cu bătrânul Iosif, cei care-L aveau în grijă, în Egipt și întoarcerea lor. Toate aceste pelerinaje, despre care am vorbit, se concretizează și în viața noastră, din călătoria acestei vieți, care este limitată, care este scurtă, atunci când te uiți, orice vârstă ai avea.
În această călătorie pe care cei doi jurnaliști, domnul Gheorghe Smeoreanu și domnul Tiberiu Pârnău au făcut-o la mănăstirile din Arhiepiscopia Râmnicului, s-a concretizat în aceste interviuri la cele nouăsprezece mănăstiri, împlinind acest cuvânt al Patericului „cine cu întrebarea călătorește, nu greșește”. Uneori, întrebările pe care le pun arată din partea lor o curiozitate a omului profan. Alteori, întrebările sau răspunsurile pe care le primesc aceste întrebări arată o maturitate deosebită atât din partea celui care adresează întrebarea, cât și din partea celui care răspunde.
Acest volum este nu numai o carte cu răspunsuri duhovnicești ci, uneori, arată o sinceritate debordantă din partea celui care răspunde. O sinceritate care te cucerește atunci când citești, pentru că monahul sau monahia care are ascultare de stareț, își pune înaintea celui care întreabă și înaintea celor care citesc această carte, tot sufletul. (…)
Călugărul, lepădând toată grija cea lumească, își pune întreaga lui viețuire în slujba lui Dumnezeu. În zilele noastre, cunoaștem mulți călugări care priveghează, care se roagă și postesc cu acrivie. Aceștia au o viață îmbunătățită și această viață se oglindește în liniștea din sufletul lor care este prezentă pe chipul lor și care este prezentă atunci când ei interacționează cu cei care vin și se închină în mănăstirea lor.
Volumul de față este inedit tocmai pentru faptul că el este rodul acestor întrebări, întrebări care se nasc într-un pelerinaj, întrebări care au rostul de a primi sfat, sfat care este întotdeauna în concordanță cu Evanghelia Domnului nostru Iisus Hristos.
Am să vă citesc o apoftegmă care oglindește în chip desăvârșit felul în care înțelege un călugăr să se raporteze la această viață: „iubiți necazul mai mult decât odihna, necinstea mai mult decât slava și a da mai mult decât a lua”.
Felicităm pe cei doi jurnaliști care au avut acest gând de a peregrina prin mănăstirile din județul Vâlcea, de a culege, așa cum spune Sfântul Vasile cel Mare, nectarul cel bun, pe care ni l-au împărtășit prin slovele și prin răspunsurile acestei cărți, nouă și tuturor celor care doresc să cunoască și să se inițieze cât de puțin în tainele viețuirii mănăstirești”, a încheiat Înaltpreasfinția Sa.
În continuare, Părintele Consilier Ștefan Zară a mulțumit Părintelui Arhiepiscop pentru binecuvântarea oferită acestui proiect, invitându-i și pe cei doi autori să-și prezinte demersul jurnalistic înfăptuit.
Domnul Gheorghe Smeoreanu a subliniat în primul rând aspectul duhovnicesc al pelerinajului întrucât acesta rămâne și o experiență a descoperirii sfințeniei locului dar și viețuitorilor săi. Remarcă deopotrivă că dincolo de cunoașterea istoriei mănăstirilor și aprecierea acestora în rândul monumentelor istorice reprezentative pentru cultura și spiritualitatea românească, este nevoie și de cunoașterea nevoințelor monahilor și a chipurilor îmbunătățite care împodobesc aceste mănăstiri.
La rândul său, domnul Tiberiu Pârnău a subliniat că „a fost ca o taină acest pelerinaj care ni s-a relevat de-a lungul călătoriei spirituale, în zecile de mănăstiri. Nu am pornit cu idei preconcepute despre lumea mănăstirească, nu am plecat la drum îndoctrinați de prejudecăți. Am fost de multe ori în biserici și mânăstiri înainte, dar niciodată nu am avut ocazia să am astfel de convorbiri duhovnicești cu oameni atât de îmbunătățiți spiritual, așa cum am întâlnit în cele trei luni de documentare din anul 2015. Am fost surprinși plăcut să constatăm că multe dintre miturile despre călugări sunt calomnii, manipulări ieftine, minciuni sfruntate. Am întâlnit oameni cu chemare divină, cu vorba blândă, dar ferm ancorați în creștinismul ortodox, fiecare cu propria poveste de viață, dar cu aceeași chemare lăuntrică, aceeași dragoste de aproape și am înțeles că nu suntem pierduți ca popor, ca neam, atâta timp cât vor exista acești rugători întru – Hristos pentru sufletele tuturor românilor. Am înțeles și cum am putut rezista sute de ani valurilor de cotropitori păgâni și nenorocirilor de tot felul! În cetățile seculare au existat călugării, care au ținut aprinsă flacăra credinței.
Ne-au impresionat poveștile de viață ale acestor oameni, stareții. Oameni simpli, din popor, dar apropiați din fragedă copilărie de credină, de Hristos. M-a impresionat lupta acestor oameni ceas de ceas cu ispitele interioare și izbânda perpetuuă.
Toți stareții și starețele din mânăstirile vâlcene sunt oameni minunați, pot să o spun cu mâna pe inimă, își fac datoria cu credință, sinceritate și căldură sufletească față de Dumnezeu, de Biserica Străbună. Fiecare dintre stareți are o frumusețe interioară unică, nu este o exagerare”.
