Sub masca realizării unui preţ scăzut pentru populaţie, unii furnizori – folosindu-se de modul în care se stabileşte preţul reglementat al gazelor în România, cu ajutorul firmelor „căpuşă” a căror acţionari sunt tot furnizorii – îşi externalizează profituri importante realizate pe pe spatele populaţiei şi în detrimentul statului. În România, stabilirea preţului gazelor pentru populaţie se face prin raportarea costurilor pe care un furnizor pretinde că le are, la cantitatea care se vinde către populaţie, la care se adaugă o marjă de profit fixă şi garantată de stat. Astfel, furnizorul „aduce la ANRE facturi care justifică costurile sale”, care trebuie să fie achitate de populaţie, printr-un preţ stabilit de instituţiile statului (un preţ care ar fi trebuit să protejeze populaţia este umflat cu facturi cu costuri fictive).
O analiză succintă pe baza puţinelor date publice disponibile, arată următoarele: tarifele şi taxele sunt similare pe piaţa clienţilor casnici şi piaţa liberă, costurile cu achiziţia gazelor naturale (gazele ce se cumpără de la producători şi se revând) sunt mai mari pe piaţa liberă decât pe piaţa clienţilor casnici, profitul furnizorilor de gaze care vând gaze populaţiei este garantat de stat (respectiv statul garantează profitul acestora, prin impunerea unui preţ ridicat la populaţie), spre deosebire de profitul furnizorilor care vând gaze pe piaţa liberă care nu este garantat, respectiv aceste firme pot să funcţineze pe piederi sau chiar să dea faliment, costurile cu serviciile operaţionale adiţionale (contabilitate, juridic, IT, cursuri, studii etc.) pentru gazele vândute populaţiei sunt de până la 6 ori mai mari faţă de gazele vândute pe piaţa liberă.
Mecanismul inventat de unii furnizori de gaze, în urmă cu 10 ani, pentru „stoarcerea“ banilor, este următorul: furnizorul a înfiinţat mai multe SRL-uri (direct, indirect etc.) sau firme satelit pe care le controlează pentru servicii juridice, contabilitate, IT, studii, cursuri, pregătire resurse umane, consultanta, consiliere etc., care nu sunt supuse legislaţiei din domeniul gazelor sau a legislaţiei specifice achiziţiei publice (OG 34) – în fapt, au realizat un instrument de căpuşare a propriei societăţi; furnizorul a încheiat contracte de prestări servicii cu aceste firme (pe care le controla), la valori exorbitante, externalizând astfel veniturile obţinute de pe piaţa gazelor şi care sunt plătite de populaţie; furnizorul prezintă ulterior, aceste facturi la ANRE, justificând că trebuie stabilit un preţ mare pentru populaţie, astfel încât să acopere aceste costuri; populaţia a primit astfel, un preţ mai mare cu până la 27% faţă de preţul pieţei libere; furnizorul plăteşte facturile SRL-urilor sale, obţinând pe lângă profitul garantat de stat (7%), încă de până la 2 ori mai mult profit prin această inginerie (escrocherie). Totul pe baza preţului plătit de populaţie.
O altă analiză, arată că ponderea costurilor cu activităţi operaţionale ale furnizorilor care vând gaze populaţiei, precum contabilitatea, activitatea juridica, IT, pregătirea resurselor umane etc., în costul total, este de până la 5 ori mai mare faţă de ponderea aceloraşi costuri la nivelul furnizorului care vinde gaze pe piaţa liberă. Astfel, costurile raportate la cantitatea furnizată sunt mai mari la furnizorii (prin externalizarea acestor servicii către firme terţe pe care le controlează) care vând gaze la populaţie faţă de furnizorii care vând gaze pe piaţa liberă: de până la 3 ori pentru activitatea de contabilitate, de până la 2 ori pentru activitatea juridică, de până la 5 ori pentru activitatea de IT, de până la 2,5 ori pentru cursuri şi pregătire personal, de până la 7 ori pentru consultanţă. Explicaţia este simplă, furnizorul pe piaţa liberă nu are de unde să „stoarcă bani“ şi nu are niciun interes să umfle costurile cu aceste servicii, deoarece le-ar suporta din propriul buzunar, spre deosebire de furnizorii de gaze care vând gaze către populaţie şi care, sub masca preţului reglementat, iau banii de la populaţie, dar privează totodată de sume importante producătorii de gaze şi bugetul de stat. Toate aceste se fac cu concursul ANRE. Instituţie a cărui Comitet de Reglementare (nivelul care coordonează şi aprobă preţurile la consumatorii casnici din anul 2012) este eminamente politic, toţi membrii Comitetului reprezentând câte o culoare politică. În anul 2012, un parlamentar îi răspundea Comisarului Oetinger (alarmat de modul că ANRE va avea un Comitet de Reglementare eminamente politic şi, astfel, îi va afecta pe consumatorii din România), că alegerea membrilor Comitetului de Reglementare al ANRE este treaba românilor şi că, având în vedere că fiecare partid a primit câte un post, asta înseamnă voinţa poporului roman. Astfel, „vointa poporului român”, recte a politicieniilor puşi să aprobe preţul plătit de populaţie a determinat, în perioada 2012-2016, ca fiecare român să scoată în plus 1.500-4.000 lei, respectiv a determinat încasarea necuvenită de furnizori din buzunarului consumatorului casnic de până la 1 miliard de dolari. Unele companii din sectorul gazelor naturale sunt controlate continuu de diverse instituţii, în timp ce atacul major la buzunarul populaţiei, pe care de ani de zile unii furnizori din piaţa de gaze îl practică, este trecut cu vederea de aceleaşi instituţii.
Dumitru Chisăliţă (www.adevarul.ro)
