Pe 12 decembrie, creştinii ortodocşi îl sărbătoresc pe Sfântul Spiridon, episcopul Trimitundei, mare făcător de minuni şi singurul sfânt care, potrivit tradiţiei, îşi părăseşte racla pentru a veni în ajutorul oamenilor care îl cheamă în ajutor.
Sfântul Spiridon s-a născut în jurul anului 270, în localitatea Skia, din insula Cipru, pe timpul Sfântului Împărat Constantin cel Mare şi a fost ales episcop al cetăţii Trimitunda, din apropierea oraşului Pafos, participând şi la Primul Sinod Ecumenic de la Niceea, în anul 325. În jurul anului 295, în timpul persecuţiilor duse de împăratul Maximian, Sfântul Spiridon este arestat şi exilat pentru o perioadă, murind în anul 348, la vârsta de 78 de ani.
Rugat fiind să explice cum crede el că Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh sunt tot una şi aceeaşi fiinţă nedespărţită, Sfântul Spiridon a luat în mână o cărămidă, pe care a arătat-o tuturor, înălțând rugăciune lui Dumnezeu. Atunci, din partea de sus a cărămizii a ieşit focul, din partea de jos a curs apa, iar pământul i-a rămas în mână. Apoi, a explicat că, după cum cărămida este făcută din foc, apă şi pământ, care alcătuiesc unul şi acelaşi lucru, tot aşa şi Dumnezeu e arătat în cele trei persoane ale Sale, Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh.
În anul 1453, Moaştele sfântului au fost duse în Serbia, iar apoi au fost mutate în insula Corfu, din Grecia, unde se află şi în ziua de azi. Datorită minunilor săvârşite în întreaga lume, a fost denumit şi Sfântul călător. Se spune că, din când în când, Moaştele sale dispar din Biserica din Corfu, pentru scurte perioade de timp, iar când reapar sunt calde şi prăfuite, iar încălţările sunt tocite, având urme de pământ şi iarbă.
