ȚINTA E BĂLAN!
Supărat foarte tare pe presă, deputatul Cristian Buican a chemat ANAF-ul să verifice, cu scopul nedeclarat de a penaliza, contractele de publicitate semnate de fostul director general de la CET Govora cu publicaţiile din Vâlcea. Iar ANAF-ul s-a executat. A luat contract cu contract şi a ajuns la concluzia că toate contractele trebuiesc imputate firmelor prestatoare, în afară de trei: un fost cotidian (sic!), un săptămânal şi ProTV. A luat declaraţii fostului director şi actualului, dar a cerut, probabil, şi prestatorilor de publicitate, cum s-au cerut explicaţii justificative şi ziarului nostru, pentru anunţurile publicate în luna iulie a anului curent. Ne-am executat cu toată celeritatea. Din analiza noastră reieşea că anunţul respectiv, fără a calcula şi casetele permanente din ziar, fără a pune la socoteală celelalte informaţii publicate despre activitatea CET-ului, acoperea pe deplin contractul. Menţionez că ziarul Viaţa Vâlcii nu şi-a schimbat decât o singură dată tarifele de publicitate, atunci când moneda de referinţă a devenit, pentru Europa, euro! Iar în 18 ani preţurile au sărit în aer de câteva ori.
Apoi ar mai fi de menţionat că toate contractele de publicitate cu firmele de stat trec prin Consiliile de Administraţie ale acestora şi doar în baza hotărârilor luate se pot semna. Aş vrea să ştiu dacă vreo publicaţie, vâlceană cel puţin, a negociat vreodată suma de contract cu CET-ul, pentru că aşa ceva n-a existat, aprecierile referitoare la încheierile de prestaţii de acest gen nu se făceau în negocieri, ci se stabileau în hotărârile Consiliului de Administraţie.
Actul încheiat de către ANAF este foarte parşiv, are, ca să spun aşa, lăsată cale liberă pasului înapoi, pentru că se precizează că în cazul în care sumele imputate nu pot fi recuperate de la prestatorii de servicii publicitare şi informatice să fie recuperate de la… fostul director general Mihai Bălan! S-a luat în calcul, deci, ca în cazul unor procese în instanţă, suma să nu poată fi imputată acestora. Ori, se ştie, puternicul deputat Cristian Buican vede hoţi peste tot, dar îşi doreşte şi o administrare sută la sută liberală la CET. Îl mai încurcă Mihai Bălan? Presa? Cât poate Mihai Bălan să-l încurce, nu ştiu, dar presa poate fi o problemă, pentru că ea, în mare parte, a mirosit mai mereu mişcările de trupe politice pentru acapararea resurselor economice de peste tot, dar şi de la CET.
Mă miră, însă, un lucru şi anume de ce jucătorul acesta de şah, care pare să se creadă Cristian Buican, nu şi-a pus problema înfiltrării în structurile administrative de la CET a unor aşa zişi consilieri, plătiţi cu sume care depăşesc cu mult pe cele incluse în programul de publicitate. Pai nu putea să şi-o pună, pentru că sunt printre aceştia şi liberali de-ai săi, ca să nu mai vorbim de consiliile de administraţie, sută la sută politizate de ei. Nici unul, menţionez, nu are vreo specializare în probleme privind activitatea unor firme gen CET. Pentru o singură şedinţă de consiliu aceştia încasează frumoasa sumă de 1900 de lei. Nici ANAF-ul nu s-a gândit la asta şi a sărit pe presă. Aici aş putea să fac nişte comentarii, având în vedere că am regăsit în lista contractorilor tot felul de fiţuici, recunoscute ca fiind de casă ale unor lideri politici, de astăzi şi de ieri, dar şi unele site-uri pur şi simplu. Fac menţiunea, evident, că Viaţa Vâlcii îşi are, pe lângă formatul tipărit, site-ul său şi se adresează, cum îi este numele, cititorului, consumatorului vâlcean. Asta ar fi trebuit iarăşi să dezlege ANAF-ul!
Mişcarea aceasta, de a pune cu botul pe labe presa, având drept ţintă persoana lui Mihai Bălan, este ca un joc, folosind instituţii ale statului, de subordonare a oricărei reacţii publice. În definitiv – vorbesc aici despre ziarul nostru, n-am depăşit cadrul contractual, am publicat şi comentat exact situaţiile care priveau interesul public faţă de CET, în cazul de faţă. O fi acesta operator unic pe piaţa termoficării, dar cetăţenii trebuiesc cumva informaţi despre lucrările care suspendă, de exemplu, livrarea de agent termic şi apă caldă, informaţii privind politicile sale faţă de terţi, strategiile de dezvoltare etc. Dacă îşi închipuie cumva ANAF-ul, dar şi politrucii, că ar trebui ca presa să o facă gratis, deci pe bani proprii, atunci trăim într-o lume bezmetică.
De altfel, o serie întreagă de instituţii gândeşte aşa, România fiind singura ţară din Europa în care presa nu primeşte finanţări de la stat, stipulate prin lege şi în care politicienii nu sunt interesaţi să pună în mişcare o asemenea lege, pentru că altfel ar pierde presa de sub control. Nu de puţine ori ne-au fost rase contracte, printr-un singur telefon dat de politicienii ale căror deviaţii de comportament public au fost semnalate în ziarul nostru. Mai este utilă presa în astfel de condiţii, te poţi întreba, nu fără îngrijorare, dacă eşti cu capul pe umeri, bineînţeles? După politicieni aceasta n-ar trebui decât să le servească interesele, exact aşa cum se întâmpla pe vremea partidului unic. Numai în urmă cu câteva zile vă semnalam faptul că marea oglindă a fostului partid comunist s-a fărâmat în zeci de bucăţi, păstrând chipul schimonosit al interesului de… partid. În condiţiile în care, în cazul nostru de exemplu, peste optzeci la sută din încasări se duc pe impozite şi pe tot felul de taxe nebuneşti, este o minune că mai avem aer de respirat, trăind de pe o zi pe alta. Numai în România a fost posibil ca politicienii, aceşti bolnavi care ne conduc, să distrugă presa în proporţie de peste 90 la sută.
Petre Tănăsoaica (viatavalcii.ro)
