Adormirea Maicii Domnului este prăznuită pe 15 august. În această zi sărbătorim atât moartea și îngroparea Maicii Domnului, cât și înălțarea ei cu trupul la cer. Biserica îi numește pe cei trecuți în viața de dincolo adormiți, termen care are înțelesul de stare din care te poți trezi, de stare provizorie. Când Mântuitorul ajunge în casa lui Iair, a cărui fiică de numai 12 ani murise de curând, spune: Nu plângeți! N-a murit, ci doarme! (Luca 8, 52).
Potrivit tradiției, Adormirea Maicii Domnului a fost vestită de Arhanghelul Gavriil. Sfântul Maxim Mărturisitorul, cel care a redactat Viața Maicii Domnului, spune că Arhanghelul Gavriil, întinzându-i o ramură de finic, i-a grăit: Fiul și Domnul tău te cheamă: E ceasul venirii la Mine a Maicii Mele! Astăzi, așa cum ai umplut de bucurie pe locuitorii pământului, așa vei bucura pe oștirile cerești prin urcarea ta cea binecuvântată care ai făcut să strălucească încă și mai mult sufletele sfinților. După ce a fost înștiințată de Arhanghelul Gavriil că va trece din lumea aceasta la viața veșnică, Fecioara Maria i-a întărit pe cei apropiați prin cuvinte de nădejde: Nu faceți din mutarea mea pricină de doliu, ci umpleți-vă de bucurie și mai mare. Doresc să merg la Fiul meu, Cel ce dăruiește tuturor ființa și viața. Și când mă voi duce la El, nu voi înceta să mă rog și să mijlocesc pentru voi, pentru toți creștinii și pentru lumea întreagă, ca Cel ce o judecă în milostivirea Sa, să se milostivească de toți credincioșii și să-i întărească și să-i ducă pe calea vieții, iar pe cei necredincioși să-i întoarcă și să-i facă pe toți o singură turmă a Bunului Păstor care și-a dat sufletul pentru oile Sale și le cunoaște și ai Săi îl cunosc! Apoi a mulțumit Domnului pentru toate, iar Mântuitorul a venit la ea împreună cu cetele îngerești. Maica Domnului și-a dat obștescul sfârșit. Și-a încredințat sufletul Fiului ei. În icoană, Fecioara Maria este reprezentată stând întinsă pe pat, în mijlocul Apostolilor, în vreme ce Hristos primește în brațe sufletul Maicii Sale, simbolizat printr-un copil îmbrăcat în alb.
Apostolii, aflați în acel moment în diferite zone ale lumii pentru vestirea Evangheliei, au fost aduși pe nori pentru a fi prezenți la înmormântarea Maicii Domnului. Trupul Maicii Domnului a fost așezat într-un sicriu de Apostoli. În timp ce era dus spre mormânt, un evreu cu numele Antonie s-a apropiat de sicriu cu gândul de a-l răsturna. Când acesta a pus mâna pe sicriu, un înger i-a tăiat amândouă mâinile. Fără de veste, odată cu orbirea, i s-au tăiat și mâinile ce au rămas lipite de pat, spune Acatistul Adormirii Maicii Domnului. Bărbatul, recunoscându-și greșeala, a primit vindecare și a devenit un mărturisitor al lui Hristos.
Potrivit tradiției, Apostolul Toma nu a fost prezent la înmormântare, sosind trei zile mai târziu. A cerut să se deschidă mormântul Maicii Domnului pentru a-i săruta mâinile acesteia, dar intrând în mormânt, l-a aflat gol. Toți cei prezenți au cunoscut că trupul ei nu mai era în mormânt, fiind deja ridicat la cer. Sfinții Părinți spun că nu se cuvenea ca trupul ei din care S-a întrupat Dumnezeu-Cuvântul să rămână în mormânt și să fie dat stricăciunii. După cum trupul ei a rămas fără stricăciune, adică feciorelnic, în timpul Nașterii lui Hristos din ea, tot așa a rămas trupul ei fără stricăciune întru Adormirea și mutarea ei de la viața pământească la viața cerească. Mormântul în care a fost pusă Maica Domnului, a fost identificat în Ierusalim, cu toate că sunt persoane care afirmă că Fecioara Maria ar fi murit la Efes, locul unde a petrecut mulți ani după Înălțarea Domnului.
Adormirea Maicii Domnului, fiind mutare la viață, nu este zi de întristare, ci de bucurie, precum cântăm în troparul praznicului: Întru naştere fecioria ai păzit, întru adormire lumea nu ai părăsit, de Dumnezeu Născatoare. Mutatu-te-ai la viaţă, fiind Maica vieţii, şi cu rugăciunile tale izbăveşti din moarte sufletele noastre.
Preot Nifon Dorin Iancu
