Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul, sărbătorit la 20 iulie, a fost fiul unui preot al Legii Vechi. A locuit în cetatea Tesve, din Galaad, Israel, pe vremea regelui Ahab, cu peste opt sute de ani mai înainte de întruparea Mântuitorului Iisus Hristos. Este singurul proroc pe care tradiția Bisericii l-a însemnat în calendar cu cruce roșie.
Despre viața și faptele minunate ale Sfântului Ilie putem citi în cărțile III Regi și IV Regi ale Vechiului Testament. Și-a desfășurat activitatea în Regatul de Nord. Când regele Ahab s-a căsătorit cu Isabela, aceasta din urmă l-a ademenit și a căzut în idolatrie, închinându-se lui Baal și Astartei. Îndemnat de Isabela, Ahab a început să-i persecute pe toți prorocii lui Dumnezeu și a chemat poporul să se închine idolilor.
Sfântul Ilie a ajuns la curtea regelui Ahab și i-a vestit acestuia că Dumnezeu va pedepsi poporul prin secetă, dacă nu va închinarea la idoli. Regele și poporul nu l-au luatu în seamă pe Sfântul Ilie, iar cerul nu și-a mai revărsat apele pe pământ vreme de trei ani și jumătate. Sfântul Ilie s-a ascuns de mânia regelui Ahab la pârâul Cherit, unde a fost hrănit de un corb, dimineața cu pâine, iar seara cu carne. După o vreme, el a ajuns la o văduvă din Sarepta Sidonului, unde a săvârșit minunea înmulțirii făinii și untdelemnului, precum și învierea fiului acesteia.
Spre sfârșitul anilor de secetă, pentru cunoașterea adevăratului Dumnezeu, Sfântul Ilie i-a propus împăratului Ahab să ridice un jertfelnic pe Muntele Carmel și să se roage mai întâi prorocii lui Baal pentru a se coborî foc din cer să ardă jertfele. Acesta a fost momentul în care Sfântul Ilie a înlăturat cultul zeului Baal și al Astartei, el reușind să coboare cu rugăciunea foc din cer peste jertfa sa, lucru pe care cei 450 de preoți ai lui Baal nu au reușit să-l facă. În cele din urmă, atât preoții păgâni ai lui Baal, cât și regele Ahab și regina Izabela, și-au sfârșit viața prin moarte năprasnică.
Sfântul Ilie, după ce l-a lăsat ca urmaș pe Prorocul Elisei, a fost luat de un car de foc și înălțat la cer, fără a trece prin moartea trupului. Potrivit tradiției Bisericii, el va reveni la sfârșitul lumii, ca un al doilea Înaintemergător al Mântuitorului, pentru a vesti a doua venire a Domnului Iisus Hristos. Din Sfânta Scriptură aflăm că Ilie și Enoh nu au cunoscut moartea, dar în momentul în care vor veni să pregăteasca lumea pentru venirea Domnului Hristos întru slava Sa, cei doi se vor lupta cu Antihrist și vor fi omorâți de el.
Cinstea deosebită de care se bucură Sfântul Ilie înaintea lui Dumnezeu se vede și în prezența sa pe Muntele Tabor, alături de Moise, când Mântuitorul Iisus Hristos s-a schimbat la Față înaintea ucenicilor Săi.
Sfântul Ilie a adus prin rugăciunea sa seceta cea îndelungată asupra poporului din Israel, iar mai apoi ploaia care a salvat poporul de la moarte. Pentru aceasta, el este cinstit și ca cel care aduce ploile. În Liturghier, la slujba care se săvârșește la vreme de secetă, întâlnim o cerere în care este redată mijlocirea Sfântului Ilie pentru ploi: „Pentru ca rugăciunile noastre să fie bineprimite și precum pe Ilie, oarecând, așa să ne audă și pe noi și să ne miluiască, cu ploaie și cu buna întocmire a văzduhului, Domnului să ne rugăm“!
Preot Nifon Dorin Iancu
