Recent, deputatul Dan Constantin Mazilu, preşedintele UNPR Vâlcea, a depus la Parlament două interpelări adresate ministrului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, Rovana Plumb, şi ministrului delegat pentru Relaţiile cu Românii de peste Hotare, Angel Tîlvăr. În prima interpelare, pe tema măsurilor în beneficiul oamenilor străzii, se spune: „Din păcate, pe străzile fiecărui oraş mare din România trăiesc oameni fară adăpost. Pe cei mai mulţi dintre aceştia, respectiv aproximativ 2.000 de persoane, îi întâlnim în capitală. Oamenii străzii nu doar că sunt marginalizaţi, dar au multe bătăi de cap suplimentare din cauza excluziunii sociale. Este adevărat că centrele sociale din subordinea primăriilor de sector ale Bucureştiului oferă spaţii de cazare pe timp de noapte, însă acestea nu sunt suficiente pentru a acoperi cererea. Nu mai vorbim de cazul oraşelor mai mici. Din aceste motive, vă rog să-mi comunicaţi dacă există o estimare a numărului total al oamenilor străzii la nivel naţional, care sunt măsurile de protecţie socială de care beneficiază aceştia şi câte adăposturi de zi şi de noapte există în prezent în România”. În cea de-a doua interpelare, pe tema protecţiei oferite cetăţenilor români care lucrează în străinătate, fixată prin tratate, convenţii sau acorduri cu alte state, se menţionează: „Articolul 3 din legea 156/2000 privind protecţia cetăţenilor români care lucrează în străinătate statuează că Guvernul României, prin autorităţile competente, va depune diligenţele necesare pentru încheierea de acorduri, înţelegeri, tratate sau convenţii cu autorităţile similare din alte ţări pentru stabilirea cadrului de protecţie a cetăţenilor români care lucrează în statele respective. Potrivit acestor acorduri instituite între România şi celelalte state, pentru cetăţenii români se va fixa principiul egalităţii de tratament, precum şi aplicarea clauzelor favorabile prevăzute de legislaţia internaţională la care România este parte. Având în vedere cazurile multiple, mediatizate de media, conform cărora mulţi conaţionali ajung la ananghie în străinătate din cauza abuzurilor unor angajatori, vă rog să-mi precizaţi care sunt statele cu care ţara noastră are încheiate aceste acorduri sau convenţii privind asigurarea unei protecţii adecvate pentru cetăţenii români cu domiciliul în România, dar care lucrează peste hotare, dar şi care sunt statele cu care România duce tratative pentru a încheia astfel de înţelegeri”.
