Profesorul Tiberiu Pană: „Uitaţi-vă mai cu atenţie şi mai de aproape la oamenii care sunt „talpa” sistemului de învățământ“

Scrisoare deschisă, adresată doamnei Andra Bică, inspector şcolar general al judeţului Vâlcea:

Profesorul Tiberiu Pană: „Uitaţi-vă mai cu atenţie şi mai de aproape la oamenii care sunt „talpa” sistemului de învățământ“

Aş putea să par cumva interesat sau ridicol dacă m-aş adăuga corului de înălţători de osanale pentru pasul pe care l-aţi făcut cu dreptul, prin rezultatul obţinut de d-stră la concursul pentru ocuparea funcţiei de inspector şcolar general al judeţului Vâlcea. Evit să fiu şi una şi alta; cu atât mai mult, cu cât nu mă animă niciun fel de interes personal sau de clan/grup de pe urma unui asemenea „demers” public.

Spre deosebire de alţii, nu mă îndoiesc de faptul că reuşita d-stră a fost rezultatul unui concurs serios, iar nu rezultatul conjunctural al unui „concurs” în care s-au confruntat doar facţiunile aceluiaşi partid măcinat de convulsii şi aflat în pragul alegerilor interne. Un concurs normal, organizat după o îndelungată perioadă de pretins tanzimat (care a durat aproape 8 ani, timp în care la conducerea instituţiei s-au aflat doar persoane fără concurs, numite de atotputernicul factor politic prin „detaşare în interesul învăţământului”); concurs la care îmi place să cred că au contat mai mult decât altădată prestaţia şi prestanţa candidaţilor decât simpla apartenenţă politică a acestora!

Succesul repurtat recent de d-stră este doar primul pas. Drumul „managerial” care vi se deschide în faţă – rămâne de văzut cât o să fie de lung sau de scurt – nu este pavat doar cu „intenţii bune”, aşa cum se presupune că ar fi cărările care duc spre iad(de fapt, „Hell is full of good meanings and wishings” – Iadul este plin de gînduri şi dorinţe bune). Cu atât mai mult dacă o să constataţi că nici drumul care duce spre raiul educaţional, nu este (supra)vegheat doar de „sfinţi” şi „îngeri”! Unele obstacole procustiene aflate pe aceste drumuri pot fi depăşite relativ uşor, în funcţie de abilităţile şi competenţele celui care exercită această funcţie şi de componenta intelectuală şi profesională a „echipei” sale manageriale; altele depind de o doză mai mare sau mai mică de (ne)şansă, de (ne)noroc/ghinion, de imprevizibilul şi inefabilul vieţii!

Unii, dintre cei mai iuţi de tastatură, s-au grăbit să vă felicite şi să vă ureze formal una-alta, însă mulţi alţii s-au mulţumit doar să afle că i-aţi încurcat pe pronosportişti şi să… spere! Şi atât. Despre aşteptările acestora din urmă vreau să vă scriu câteva rânduri. Ei nu sunt membrii niciunui partid politic şi, până acum, nu i-a băgat nimeni în seamă. Aparţin tuturor categoriilor de salariaţi din învăţământul vâlcean: personal didactic de predare şi de instruire, personal didactic auxiliar (secretare şi bibliotecare, administratori financiari şi administratori de patrimoniu, pedagogi şi supraveghetori de noapte, laboranţi, ingineri de sistem, mediatori etc.), sau nedidactic (îngrijitoare de curăţenie, muncitori calificaţi, portari etc.).

Sunt peste 5.000 de asemenea salariaţi la nivelul judeţului, care trudesc împreună pentru a realiza mai binele în educaţie. Ceilalţi, sub care se află plasa protectoare a interesului politic reciproc, sunt o minoritate insignifiantă, dar interesată de prezervarea statutului său de categorie protejată şi privilegiată.

Aveţi de partea d-stră câteva atuuri pe care nu le-a avut niciunul dintre predecesorii postdecembrişti în funcţie; care, pe lângă apartenenţa lor politică, invocau doar argumentul deţinerii tuturor tipurilor de experienţă (de)formatoare: sunteţi de-o vârstă profesională cu vechimea noastră în U.E.; sunteţi primul inspector şcolar general care, acum 26 de ani, vă aflaţi la vârsta copilăriei; sunteţi cel mai tânăr „general” din învăţământul românesc etc.

Valorificaţi-le pe toate fără trac şi fără teamă, înţelegând că tocmai lipsa unor asemenea „experienţe” traumatizante este cel mai important atuu de care dispuneţi! Înţelegând că, în primul rând, aşteptările acestor mii de oameni trebuie împlinite pentru ca să ne fie mai bine tuturor.

Uitaţi-vă mai cu atenţie şi mai de aproape la aceşti oameni care sunt „talpa” sistemului, la toţi cei care, în ultimii ani, au suportat tot răul aproape fără să crâcnească. Mai ales răul pe care l-au făcut alţii dintre noi, pe care acum tot ei trebuie să-l repare. Pentru că „şefii”, cu sau fără concurs, vin, stau cât stau, fac ce fac şi… pleacă. Unii, ducă-se învârtindu-se!

Redaţi-le instituţia pe care o conduceţi!

Deschideţi-o, descuiaţi-o (la propriu) pentru cei cărora le este destinată!

Pe cei care încă o populează, făceţi-i să înţeleagă faptul că ei sunt doar slujitorii interesului public reprezentat de cetăţeni şi nu invers! Că se află acolo nu pe post de stăpâni, ci doar pentru a soluţiona punctual solicitările tuturor acelora care li se adresează.

Dezbrăcaţi-i de autosuficienţa şi atitudinile pline de gomă pe care, cei mai mulţi dintre ei, le manifestă atunci când, în timpul orelor de program, îi „deranjează” câte un client inoportun. Făceţi-i să (re)înţeleagă faptul că orele de la serviciu (atâtea câte sunt ele) trebuie petrecute în instituţie, doar pentru rezolvarea sarcinilor lor de lucru şi nu pentru altceva. (Re)învăţaţi-i să respecte programul de lucru.

(Re)învăţaţi-i că există acte normative în vigoare, ale căror prevederi trebuie să fie cartea lor de căpătâi. Că nu se află acolo pentru a face favoruri, ci doar pentru a rezolva solicitările legale ale cetăţenilor. Care, în cele mai multe cazuri, nu vin la inspectoratul  şcolar pentru că nu au altceva mai bun de făcut, ci pentru că-i aduce nevoia! Cum ar fi problemele de viaţă ale acestora, precum cele legate de locul lor de muncă!

Indiferent de obiectul vizitei, durata acesteia trebuie scurtată/reglementată într-un fel, astfel încât cetăţenii să nu mai fie trataţi precum oile, înghesuindu-se pe coridoarele instituţiei pentru a beneficia de exercitarea dreptului lor de petiţionare sau a celui de a fi primiţi într-o audienţă!

Trebuie să impuneţi respectarea prevederilor Codului de Conduită a personalului din inspectoratul şcolar, pentru a contribui şi în acest fel la promovarea prin mass-media a unei noi imagini a instituţiei, convingând publicul interesat, de existenţa unei atmosfere „de încredere, corectitudine şi transparenţă, accentuând însemnătatea actului educaţional pentru dezvoltarea societăţii civile”, asigurând astfel creşterea „credibilităţii şi acceptarea publică a acestei instituţii”; administrând dovezi referitoare la desfăşurarea întregii activităţi doar „în condiţii de transparenţă, imparţialitate şi eficienţă”, prin implicarea tuturor salariaţilor din instituţie (inspectori şcolari pentru curriculum şi activitate extraşcolară, cei pentru managementul unităţilor şcolare, cel pentru managementul resurselor umane etc., personalul din celelalte compartimente) în realizarea scopului principal pentru care fiecare dintre ei se află acolo, „acela de a asista persoanele aflate în dificultate, implicându-se în identificarea, evaluarea şi soluţionarea problemelor educative, pedagogice şi sociale” ale acestora.

Nu trebuie să scăpaţi din vedere nici faptul că normele de conduită profesională şi morală prevăzute în Cod „se adaugă normelor de conduită obligatorii stabilite prin alte acte normative în vigoare la nivel naţional sau în cadrul sistemului de învăţământ, privind: a) drepturile copilului şi drepturile tinerilor; … c) combaterea discriminării; d) accesul cetăţenilor la informaţiile de interes public; e) statutul personalului didactic”; că ele se adresează „tuturor categoriilor de personal care funcţionează în inspectorat”; personal care trebuie ca, în întreaga sa activitate, să se raporteze „la două domenii fundamentale” de relaţii de comunicare externă: a) publice şi b) cu publicul.

Primul domeniu (cel al relaţiilor publice) privind „organizarea şi administrarea sistemului complex de relaţii profesionale, economice, politice, administrative, sociale, mediatice şi culturale în care evoluează instituţia”, iar cel de-al doilea (al relaţiilor cu publicul) reprezentând „acea parte din relaţiile publice prin care se realizează contactul nemijlocit cu publicul larg şi cu anumite categorii specifice de public”, precum: „personalul didactic, nedidactic şi administrativ” (reprezentând un public intern, primar, tradiţional, activ); „elevii” (un public intern, tradiţional, activ, primar); „părinţii” (public intern – parteneri în educaţie sau extern – beneficiari indirecţi ai educaţiei); „autorităţile locale” şi „comunitatea locală” (public extern, reprezentat de instituţii guvernamentale, instituţii şi persoane, organizaţii comunitare, poliţie, biserică, precum şi persoane importante din aceste medii etc.), angajatorii, ministerul, sindicatele, mass-media (care nu este ţintă, ci canal de comunicare).                                                             Feriţi-vă cât puteţi să deveniţi „prizoniera” intereselor politice ale altora, care au dovedit că nu au putut să facă altceva decât să aducă învăţământul în starea jalnică în care se află. Ştim că reforma în educaţie nu se face de la Vâlcea, dar mai ştim şi că orice intenţie bună care ajunge pe mâna unor incompetenţi… expiază! Că dacă nu există manageri profesionişti (de sus până jos) care să o aplice, fiecăreia dintre „celulele” care compun sistemul educaţional îi va fi mai rău decât înainte!

Încercaţi să fiţi „omul epocii”, făcând din nou, la o răscruce de veacuri şi destine, „ca legea să înlocuiască arbitrarul; … ca legea să fie tare…”!

Încercaţi să fiţi„bună şi blândă… mai ales cu acei pentru care mai toţi Domnii trecuţi (inspectorii şcolari generali, n. n.) au fost nepăsători sau răi…”.

Parafrazându-l în continuare pe Mihail Kogălniceanu, faceţi ca mandatul d-stră inspectorial „să fie cu totul de pace şi de dreptate; … Fii simplu, fii bun, fii Domn (inspector şcolar general, n. n.) cetăţean”; şi, mai ales, „urechea ta fie pururea deschisă la adevăr şi închisă la minciuni şi la linguşire”.

La legi noi, trebuie şi oameni noi! Nu am făcut nimic dacă înlocuim nişte nevolnici cu alţii. Dacă-i înlocuim pe „ai lor” cu „ai noştri”!

Alexandru Ioan Cuza nu a reuşit să se ridice la înălţimea speranţelor din discursul rostit la 5/19 ianuarie 1859, cu ocazia învestirii sale ca domnitor al Moldovei. Asta nu înseamnă că alţii nu pot s-o facă!

Alegeţi-vă oamenii care să vă ajute să faceţi ordine şi curăţenie în sistem. Dintre cei recunoscuţi pentru profesionalism, principialitate şi corectitudine.

Zbateţi-vă pentru a-i descoperi şi pentru a-i convinge să vă urmeze!

Luptaţi-vă cu oricine pentru a-i impune, indiferent de comandamentele şi interesele politicului. Încă mai sunt asemenea oameni în învăţământ. Redaţi-le încrederea în faptul că încă se mai poate, că mai are cineva nevoie de ei!

Şi încă ceva: încercaţi să vă folosiţi doar de oameni care – într-o bună zi – să poată dovedi că au meritat încrederea pe care le-o acordaţi acum necondiţionat.

În ce ne priveşte, vă dorim mult succes!                                                                                      Şi vă asigurăm de concursul nostru dezinteresat pentru ca asemenea aşteptări să devină realităţile zilei de mâine în învăţământul vâlcean.

Prof. Tiberiu M. Pană