În viața Bisericii, postul ocupă un loc central, marcând principalele sărbători de peste an. A doua poruncă bisericească hotărăște: „Să ținem toate posturile de peste an”. Se cuvine, dar, să postim în toate zilele de post rânduite de Biserică și însemnate în calendarul bisericesc.
Pentru a înțelege valoarea și scopul postului, mai întâi trebuie să înțelegem că „nu mâncarea ne va pune înaintea lui Dumnezeu” (I Corinteni 8, 8), nici nemâncarea, ci curăția inimii, împreună cu pocăința, smerenia, dragostea, blândețea și milostenia. „Iisus, chemând la Sine mulțimile, le-a zis: Ascultați și înțelegeți: Nu ceea ce intră în gură spurcă pe om, ci ceea ce iese din gură, aceea spurcă pe om. Nu înțelegeți că tot ce intră în gură se duce în pântece și se aruncă afară? Iar cele ce ies din gură pornesc din inimă și acelea spurcă pe om. Căci din inimă ies: gânduri rele, ucideri, adultere, desfrânări, furtișaguri, mărturii mincinoase și hule. Acestea sunt care spurcă pe om” (Matei 15, 10-20).
Alimentele nu ne întinează, dar au o mare influență asupra stării noastre sufletești. Pentru aceasta, dintotdeauna și pretutindeni s-a practicat postirea, ca perioadă de încordare a voinței și de întărire în virtute.
În vremea postului, deși toți renunță la acele alimente numite „de dulce”, nu se impune o măsură comună tuturor, ci fiecare își păstrează libertatea de a-și asuma o postire potrivită propriilor puteri. Nimeni nu are dreptul de a impune cuiva măsura postirii sale, fiindcă fiecare om flămânzește în mod diferit. Astfel, se poate ca unul care mănâncă o pâine întreagă să fie mai flămând decât unul care mănâncă numai o jumătate. Dumnezeu singur cunoaște efortul fiecăruia de a se înfrâna de la bucate și de a tânji după Împărăția Sa.
Pentru întărirea și mângâierea celor care postesc, Sfinții Părinți au rânduit în posturile de lungă durată anumite zile de mângâiere, însemnate în calendar cu specificația: „Dezlegare la pește”. Spre deosebire de Postul Paștilor, care este un post al pocăinței și în care se face dezlegare la pește numai în două zile, la Buna Vestire și în Duminica Floriilor, în Postul Nașterii Domnului (15 noiembrie – 24 decembrie), care este un post al bucuriei, se face dezlegare la pește, precum și la untdelemn și vin, în toate zilele de sâmbătă și duminică dintre 21 noiembrie și 16 decembrie, precum și în zilele de prăznuire ale anumitor sfinți din această perioadă.
Sfântul Sava cel Sfințit, în Tipicul său, rânduieste astfel: „Se cuvine să știm că în Postul Nașterii Domnului Hristos, marți și joi nu mâncăm pește, ci numai untdelemn și vin, iar luni, miercuri și vineri nu mâncăm nici untdelemn și nici vin, ci postim până la ceasul al nouălea și mâncăm în acele zile numai mâncare uscată. Sâmbetele și duminicile mâncăm pește, iar dacă se întâmplă să cadă un Sfânt cu Doxologie mare (cruce neagră) marți sau joi, atunci mâncăm pește. Și dacă se va întâmpla luni, de asemeni mâncăm pește. Iar dacă se va întâmpla miercuri sau vineri, dezlegăm numai la untdelemn și la vin și mâncăm o singură dată în zi. Iar dacă s-ar întâmpla miercuri sau vineri să cadă un Sfânt care are Priveghere (cruce roșie), dezlegăm la untdelemn, la vin și la pește. Și dacă se va întâmpla Pomenirea Sfântului al căruia este Hramul Bisericii, miercuri sau vineri, de asemeni facem dezlegare la untdelemn, vin și pește”.
Postul nu-și pierde integritatea prin aceste dezlegări hotărâte de Biserică. Mai mult, ele nu au un caracter obligatoriu, ci sunt rânduite spre mângâierea și întărirea credincioșilor, spre a posti în continuare cu aceeași nădejde a primirii darurilor duhovnicești mult dorite. Aceste dezlegări nu au caracter de dogmă, adică nu trebuie privite ca niște reguli absolut neschimbate și veșnice, ci fac parte din normele bisericești cu caracter moral-disciplinar care au fost formulate de autoritatea bisericească în funcție de nevoile, împrejurările și evoluția vieții religios-morale a credincioșilor. Prin urmare, ele pot fi actualizate permanent, potrivit hotărârilor Sfântului Sinod.
Arhiepiscopia Râmnicului
