Biblia este cea mai valoroasă carte din câte s-au scris şi se vor mai scrie pe pământ, deoarece ea cuprinde cuvinte descoperite de Dumnezeu şi scrise sub insuflarea Duhului Sfânt. De-a lungul timpului, ea a fost tradusă în toate limbile pământului. Sectanţii au şi ei Biblia lor, dar tradusă în mod greşit, ei schimbând în mod voit textul acesteia, spre a-şi întemeia ereziile. Pentru aceasta, mai înainte de a citi Biblia, trebuie să verificăm dacă cea pe care o avem este ortodoxă. Pe prima pagină trebuie să scrie astfel: “Tipărită cu aprobarea Sfântului Sinod şi cu binecuvântarea Preafericitului Părinte (numele), Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române”. Acest lucru garantează integritatea textului şi faptul că ea aparţine Bisericii Ortodoxe.
Biblia este alcătuită din mai multe carţi, grupate la rândul lor în două parţi – Vechiul Testament şi Noul Testament. În prima parte este prezentată istoria poporului iudeu, precum şi istoria duhovnicească a lumii, până la Întruparea Fiului lui Dumnezeu, iar în a doua parte ni se prezintă viaţa şi faptele Mântuitorului Iisus Hristos, precum şi o parte din faptele şi cuvintele Sfinţilor Apostoli.
Sfânta Scriptură este, într-un anume înţeles, o biografie în lumea aceasta a lui Dumnezeu, care S-a descoperit pe Sine oamenilor, precum şi o istorie duhovnicească a vieţii noastre pe acest pământ. În ea se istoriseşte în mod clar ceea ce voieşte Dumnezeu de la lumea aceasta şi de la noi. Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu întrupat, a descoperit planul lui Dumnezeu pentru lume şi dragostea lui Dumnezeu pentru lume. El a grăit oamenilor despre Dumnezeu cu ajutorul cuvintelor, pe cât pot cuvintele omeneşti să-L cuprindă pe Dumnezeul cel necuprins.
Nu există întrebare care să chinuiască sufletul omenesc şi să nu-şi afle răspunsul în Sfânta Scriptură. Oamenii nu pot pune mai multe întrebări decât câte răspunsuri sunt în Biblie. Dacă nu reuşeşti să afli în Biblie răspuns la vreuna din întrebările tale, înseamnă fie că ai pus o întrebare fără de înţeles, fie că nu ai ştiut cum să citeşti Biblia şi nu ai isprăvit a citi răspunsul într-însa.
Sfânta Scriptură ne pune înainte nenumarate modele de oameni, unii bineplăcuţi lui Dumnezeu şi sfinţi, iar alţii, potrivnici lui Dumnezeu şi păcătoşi; privind spre viaţa acestora, se cade a ne asemăna celor dintâi şi a ne feri de faptele celor de pe urmă.
Sfânta Scriptură este foarte adâncă şi cine o citeşte fără tălmăci, fără să ştie cum o explică Sfinţii Părinţi, se prăpădeşte. Dar nu-i de vină Sfânta Scriptură, care-i cuvântul lui Dumnezeu, ci omul, care intră în Sfânta Scriptură nepregătit şi fără să înţeleagă lucrurile. Sfântul Apostol Petru arată acest lucru, zicând că în cărţile Sfintei Scripturi “sunt unele lucruri cu anevoie de înţeles, pe care cei neştiutori şi neîntăriţi le răstălmăcesc, spre a lor pierzare” (II Petru 3, 16).
Deci, Biblia poate şi trebuie să fie citită de oricine, dar nu oricum. Cele mai bune călăuze în citirea Sfintei Scripturi sunt Sfinţii Părinţi, care au tâlcuit-o şi care ne-au lăsat adevarate ghiduri de folosinţă. Ei ne recomandă o pregatire temeinică înainte de citirea şi cercetarea Bibliei, prin rugăciune către Dumnezeu, spre a ne lumina mintea cu darul înţelegerii. Deci, rugăciunea, împreună cu celelalte virtuţi arătate în Evanghelie, reprezintă cea mai bună pregatire pentru citirea şi înţelegerea Bibliei.
Sfinţii Părinţi spun că Dumnezeu este ascuns în poruncile Sale şi numai omul care împlineşte poruncile Îl va cunoaşte pe Dumnezeu. Tot aşa, doar cel care împlineşte cuvintele Scripturii va putea să le şi înţeleagă.
O carte se citeşte cu adevărat abia atunci când se reciteşte, zice o vorbă. Biblia, pentru că nu este o carte ca oricare alta, se citeşte încontinuu. La început, cei mai mulţi citesc Biblia repede, în grabă, dar pe măsură ce citesc, ei observă că încep să o facă tot mai încet, până ce ajung să citească rar, cuvânt cu cuvânt. Iar acest lucru se explică uşor, pentru că fiecare cuvânt din Sfânta Scriptură ascunde în sine un adevăr nepieritor şi o taină negrăită.
Arhiepiscopia Râmnicului
