Pelerinul care se abate pentru o clipă de la drumul ce urcă spre Schitul Iezer (Băile Olănești) și coboară pe valea pârâului Cheia, găsește o stâncă ascunsă, acoperită de mușchiul verde de pădure, care mai păstrează, pe suprafața ei, trei cruci săpate în piatră, amintind că acolo au fost îngropați cei trei sute de călugări uciși de către jefuitorii schitului cu mai bine de patru veacuri în urmă.
Legendele transmise până în zilele noastre consemnează un fapt cutremurător întâmplat în urmă cu peste patru secole la Schitul Iezer, dar care nu este totuși confirmat de sursele istorice. Circulă două versiuni ale acestui funest eveniment, transmis pe cale orală, dar ele nu diferă foarte mult și până la urmă deznodământul, plin de tragism, este același.
Există o versiune a ieromonahului Chiriac Râmniceanul, spune istoricul Florin Epure, director al Direcției pentru Cultură Vâlcea, în care Stana, fiica cea mare a voievodului Mircea Ciobanul, supărată că sora sa cea mică nu respectase cutuma și se măritase înaintea ei, a fugit în Ardeal cu un nemeș ungur, ”om hain la suflet și fără teamă de Dumnezeu”. Tânăra ar fi știut din familie faptul că tatăl său, atunci când a ridicat așezământul monastic, a ascuns, între ziduri, un cazan cu galbeni, să fie de folos călugărilor atunci când schitul se va ruina, să-l poată reface ei, cu acești bani.
Foto: (c) Liviu POPESCU / AGERPRES
”Nemeșul ungur ar fi venit de peste munți, cu o mică oaste, i-a strâns pe toți monahii de la schit pe care i-a supus la cazne ca să spună unde este ascuns aurul. După ce a aflat unde este ascunsă averea a distrus sfântul lăcaș din temelii, a luat cazanul cu bani și apoi i-a măcelărit pe toți viețuitorii schitului, în locul aflat pe malul abrupt al pârâului Cheia. Leșurile celor trei sute de monahi au fost aruncate într-o groapă comună, iar pe stânca de la căpătâiul lor sătenii au săpat în piatră, după plecarea ucigașilor, trei cruci mari, din care până astăzi s-au păstrat două, cunoscute îndeobște, cu numele de ‘Crucile Moșilor’. Legenda a fost culeasă de către ieromonahul Chiriac Râmniceanul, nepotul Sfântului Antonie, care a aflat-o în anul 1806 de la Ștefan Ieromonahul, egumenul de la Iezer’, spune istoricul Epure.
Istoricul vâlcean amintește și cea de a doua versiune, culeasă de Alexandru Odobescu, cu ocazia vizitei sale din 26 iulie 1860, ‘de unde aflăm că în apropierea Schitului Iezer se aflau câteva mine de aur pe care le exploatau niște sași din Ardeal’. Astfel, se spune că pornind la luptă, înspre Ardeal, însuși Mihai Viteazul a trecut pe la schit lăsând aici, spre bună păstrare, rezerva vistieriei sale. După decapitarea sa, pe Câmpia de la Turda, năvălitorii străini au jefuit schitul și au ucis trei sute de călugări care au apărat cu prețul vieții lor tezaurul. Se zice că le-au tăiat capetele și au fost îngropați în trei gropi comune. ‘Până la urmă cele două versiuni nu sunt atât de diferite, ambele referindu-se la un domnitor român și la aurul său și păgânii de peste munți care au jefuit sfântul lăcaș și i-au tăiat pe cei trei sute de călugări’, relatează prof. Epure.
Foto: (c) Liviu POPESCU / AGERPRES
Un mare semn de întrebare îl ridică, pentru istoricul vâlcean, numărul acestor monahi. ‘Cifra mi se pare exagerată. Nici astăzi nu poți găsi la o mănăstire un efectiv atât de mare, dar mai ales la acea vreme. Plauzibil ar fi ca momentul dramatic să se fi întâmplat la un mare praznic și printre victime să fi fost și mulți credincioși din zonele dimprejur’, concluzionează acesta.
Cert este că trupurile celor uciși au fost găsite mai târziu de sătenii din Cheia, care i-au îngropat în trei gropi comune de la poalele stâncilor. Sătenii au gravat în stâncă trei cruci pentru a însemna creștinește mormântul ‘moșilor’.
Pe marginea drumului, nu departe de stânca cu cruci, maicile de la schit și alți oameni de suflet au construit o Troiță să le fie pomenire în veci.
Dar povestea nu se încheie aici, localnici mai vorbesc și despre minunile care s-au petrecut în acest loc. Se spune că ar fi fost autoturisme care au căzut în prăpastie dar cei care s-au aflat în ele au scăpat cu viață, protejați fiind de spiritele călugărilor uciși.
Foto: (c) Liviu POPESCU / AGERPRES
Schitul Iezer se află la aproximativ 20 de km de Râmnicu Vâlcea, pe drumul spre stațiunea Băile Olănești, în localitatea Păușești Măglași, pe un drum județean. ‘La Schitul Iezer a existat un așezământ monastic mai vechi decât cel actual, construit din lemn, așa cum arată izvoarele scrise din 1495 și 1501, în vremea voievodului Radu cel Mare. Mircea Ciobanul voievod, împreună cu soția sa, Chiajna, l-au refăcut în anul 1558 și 1567-1568’, menționează istoricul Epure.
O altă etapă de refacere a monumentului istoric se înregistrează între anii 1693-1705, în vremea episcopului Ilarion al Râmnicului și a schimonahului Antonie. Protosinghelul Lascu a reparat chiliile și zidurile de incintă și a construit o clopotniță, la anul 1912. Între anii 1996-1999 a fost construită o biserică nouă cu hramul ‘Schimbarea la Față’ și ‘Sf. Antonie de la Iezer’.
Acest așezământ monahal se află în strânsă legătură cu viața Sfântului Antonie de la Iezer care a sihăstrit prin aceste locuri, la sfârșitul secolului al XVII-lea, și un loc de pelerinaj pentru tot mai mulți credincioși care își găsesc alinarea sufletească și trupească în urma rugăciunilor rostite la Icoana Maicii Domnului și la Moaștele Sfântului’, a mai adăugat istoricul Florin Epure.
AGERPRES/(AS-autor: Liviu Popescu, editor: Adrian Drăguț)
