Conducerea SC Oltchim SA se pregăteşte pentru varianta în care, în 10 iunie 2014, nimeni nu va licita pentru cumpărarea combinatului chimic vâlcean. Se negociază înţelegeri cu furnizorii şi clienţii pentru a se primi avansuri consistente şi înlesniri la plata materiilor prime, totul ca să se poată deschide o nouă secţie, astfel ca SC Oltchim SA să poată funcţiona la 40% din capacitate. La acest volum, SC Oltchim SA ar trebui să treacă pe profit operaţional. Dacă până în 10 iunie 2014, SC Oltchim SA nu va fi vândut unuia dintre cei doi investitori ce s-au arătat interesaţi de societate, un consorţiu chinez şi SIF Transilvania, conducerea companiei are în vedere şi o alternativă. După cum spune Gheorghe Piperea, unul dintre administratori judiciari ai SC Oltchim SA, există şi o strategie separată de continuare a activităţii la SC Oltchim SA, un aşa numit plan B, care presupune continuarea activităţii întreprinderii pe un termen de 1-2 ani şi readucerea ei pe profit operaţional, până când va veni un investitor puternic care să o preia. Dacă nici acest plan nu va avea efecte, SC Oltchim SA va intra în faliment. „În ipoteza în care nu rezolvăm nimic până pe 10 iunie 2014, ceea ce nu ne dorim, aplicăm planul B, care presupune optimizarea costurilor şi aducerea fabricii până la 40% din capacitate. În ceea ce priveşte optimizarea de costuri, am reuşit să perfectăm o înţelegere prin care să cumpărăm energie electrică direct de la CET Govora, fără a mai trece pe la CEZ Oltenia. Realizăm astfel o economie de 300.000 euro lunar. Încercăm să negociem şi la preţul de achiziţie, astfel încât să ajungem la o economie de 500.000 euro lunar. Noi acum facem 700.000 euro pierdere lunar. Ca să ajungem pe profit operaţional, trebuie să aducem fabrica la 40% din capacitate, iar asta o putem face deschizând o nouă secţie”, spune Gheorghe Piperea. Acesta precizează că este vorba despre secţia de propilenoxid, un intermediar chimic folosit la fabricarea poliolilor. Pentru deschiderea acestei secţii sunt necesari 15 milioane de euro, bani care urmează a fi obţinuţi prin credite funizor sau factoring-uri. Acestea sunt două tipuri de finanţări pe care le fac clienţii şi furnizorii unei firme, oferind plăţi anticipate pentru produse ce urmează a fi livrate sau acordând materii prime ce urmează a fi plătite la o dată ulterioară de comun convenită. „Avem acordurile de principiu de la mai mulţi furnizori şi clineţi de-ai noştri. Obiectiv vorbind, această secţie ar putea fi deschisă în septembrie-octombrie. Vom putea lucra la 40% din capacitate şi face profit operaţional. Dar nu se poate mai mult de 40%, nu fără Arpechim”, mai arată Piperea. Potrivit administratorului judiciar, optimizarea costurilor la SC Oltchim SA nu presupune, într-o primă fază, şi concedieri colective. În aşteptarea momentului privatizării SC Oltchim SA, Ministerul Economiei şi Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului (AAAS) analizează posibilitatea transformării efective a creanţelor statului în acţiuni la SC Oltchim SA. Astfel, factorii de decizie ar urma să vadă dacă operaţiunea ar elibera unele active de garanţii şi ar aduce finanţarea pentru majorarea producţiei. Creanţele AAAS asupra SC Oltchim SA se ridică la circa 1,1 miliarde de lei. În urmă cu câteva luni, ministrul Economiei a făcut câteva precizări publice legate de conversia datoriei Autorităţii pentru Administrarea Activelor Statului la SC Oltchim SA în acţiuni. Astfel, în scopul realizării conversiei în acţiuni a creanţei deţinute de AAAS asupra SC Oltchim SA, era necesară o hotărâre a adunării generale a acţionarilor societăţii, adoptată în conformitate cu prevederile Legii nr. 31/1990, a societăţilor comerciale, şi anume cu votul favorabil a două-treimi din drepturile de vot ale acţionarilor SC Oltchim SA. Deoarece statul român deţine la SC Oltchim SA doar 54,8% din capitalul social, iar acţionarii minoritari PCC şi Nachbar 32,33%, şi având în vedere că nu s-a semnat nici un protocol care să prevadă o modalitate privind votul în cadrul unei adunări generale a acţionarilor de majorare a capitalului social, s-a identificat riscul ca, în cazul promovării de către statul român a conversiei în acţiuni a creanţei AAAS asupra SC Oltchim SA, în baza prevederilor Legii privatizării nr. 137/2002, acţionarii minoritari să iniţieze acţiuni în justiţie în vederea anulării acesteia. În ultimii zece ani, fosta conducere a societăţii a încercat să majoreze capitalul social al SC Oltchim SA, dar acţionarii minoritari s-au opus. Ca urmare a privatizării din 2004, SC Oltchim SA a rămas şi fără etilenă şi propilenă, din cauză că OMV Petrom a sistat, în 2008, furnizarea de materii prime. La toate acestea se adaugă criza financiară care a afectat combinatele chimice din toată Europa. Declinul SC Oltchim SA a început în 2007, când acţionarul minoritar a blocat majorarea de capital, iar societatea n-a mai avut acces la finanţări. A contribuit foarte mult şi oprirea petrochimiei de la Piteşti. După noiembrie 2008 s-a renunţat la fabricarea de PVC pentru că SC Oltchim SA nu mai avea de unde să ia etilenă. Propilena se aducea din Ucraina, Serbia, Bulgaria sau Rusia, pentru că de pe piaţa românească nu exista mai mult de 3.000 de tone. Astfel s-a ajuns în situaţia ca Guvernul să ceară acordul Comisiei Europene pentru majorarea capitalului social, prin conversia datoriilor către AAAS în acţiuni. În perioada 2009-2012, Comisia Europeană a făcut mai multe anchete, unele la cererea acţionarului minoritar, PCC SE, pentru a vedea dacă SC Oltchim SA a mai beneficiat de vreun ajutor de stat pentru retehnologizarea instalaţiilor. În anul 2008, SC Oltchim SA avea o datorie de peste 130 milioane de euro către AAAS. Conversia datoriilor în acţiuni nu a avut loc, deşi conducerea combinatului chimic vâlcean a anunţat pe bursă, în martie 2012, că s-a primit aviz favorabil de la Comisia Europeană.
