Recent, deputatul Dan Constantin Mazilu, preşedintele UNPR Vâlcea, a adresat două interpelări miniştrilor Educaţiei şi Sănătăţii pe tema măsurilor pentru includerea orelor de educaţie rutieră şi sanitară în programa şcolară. „Accidentele rutiere şi consecinţele acestora reprezintă una dintre problemele de sănătate majore de la nivel global. Un studiu al Organizaţiei Naţiunilor Unite arată că 1,2 milioane de oameni mor anual ca urmare a coliziunilor în trafic, acest număr reprezentând mai mult de 2,1% din rata mortalităţii la nivel mondial. Mai mult decât atât, datele arată că această cifră este comparabilă cu numărul deceselor provocate de malarie sau tuberculoză. Din păcate, cele mai multe victime ale coliziunilor din trafic sunt copiii şi adolescenţii. Accidentele rutiere cu victime reprezintă a doua cauză care duce la moarte pentru persoanele între 5 şi 25 de ani. Peste 40% din decesele cauzate în trafic afectează grupa de vârstă 0-25 ani, la nivel global, iar în România procentul nu este departe de cel mondial. Deşi au trecut 12 ani de la adoptarea Ordonanţei 195/2002, care obligă conducerile şcolilor şi liceelor să organizeze o oră de educaţie rutieră pe săptămână, sunt foarte puţine instituţii de învăţământ care respectă această prevedere. Am cunoştinţă că, în mai multe judeţe, educaţia rutieră se face în şcoli în mod sporadic de către cadrele didactice, în timpul orelor de dirigenţie, nicidecum conform prevederilor legii. Domnule ministru, vă atrag atenţia că acest aspect creşte riscul producerii de accidente în rândul minorilor. În condiţiile prezentate, doresc să fiu informat dacă aveţi în vedere un plan de măsuri prin care ora de educaţie rutieră săptămânală să fie inclusă în programa şcolară, iar aceasta să fie susţinută de profesori specializaţi”, se spune în interpelarea adresată ministrului Educaţiei.
În schimb, liderul UNPR Vâlcea a adresat următoarea interpelare ministrului Sănătăţii, Nicolae Bănicioiu: „Reţeaua de medicină şcolară, care în trecut a funcţionat foarte bine, a fost decimată în ultimii ani. Concomitent, elevii au fost văduviţi nu doar de primul ajutor acordat în şcoli, ci şi de instructajul minim medical. La nivel naţional, există puţin peste 1.500 de medici şcolari şi înjur de 2.000 de asistente, în condiţiile în care cifrele ar trebui să fie duble. Pe de altă parte, profesorii atrag atenţia că în lipsa cadrelor medicale, sunt legaţi de mâini şi de picioare atunci când un elev se accidentează sau i se face rău în clasă. în astfel de situaţii, singura soluţie este să-i cheme pe părinţi să-şi ducă copiii la cel mai apropiat spital. Din păcate, în majoritatea cazurilor, elevii ajung victime ale unor accidente banale din cauză că nu au noţiuni minime de prevenire a unor astfel de incidente nefericite. Tot din cauza lipsei de informare medicală, creşte riscul apariţiei şi răspândirii diverselor epidemii în unităţile de învăţământ. A învăţa copilul de la vârsta cea mai fragedă să fie îngrijit, să respecte regulile de igienă personală, să se obişnuiască cu un regim raţional de alimentaţie înseamnă a rezolva în cea mai mare parte problema formării comportamentului igienic. Domnule ministru, vă aduc la cunoştinţă faptul că antecesorul dumneavoastră de la Sănătate, liberalul Eugen Nicolăescu, declara că el are în vedere ca în cabinetele şcolare să se facă prevenţie chiar de către asistenţi medicali. Mai mult, la un moment dat, predecesorul dumneavoastră dădea asigurări că va depune eforturi astfel încât în şcoli să se introducă ore de educaţie sanitară. La rândul meu, consider că educaţia sanitară ar trebui introdusă cât mai rapid în programa şcolară obligatorie pentru că va constitui primul pas în programul de prevenţie. în baza acestor observaţii, doresc să fiu informat dacă aveţi în vedere un plan de măsuri prin care ora de educaţie sanitară săptămânală să fie inclusă în programa şcolară, iar aceasta să fie susţinută de profesori specializaţi sau de cadre medicale”.
