La sfârşitul anului trecut, senatorul PNL Adrănel Cotescu a depus la Parlament o iniţiativă legislativă care vizează modificarea şi completarea Legii nr. 186 din 25 iunie 2013 privind constituirea şi funcţionarea parcurilor industriale. În ceea ce priveşte modificarea articolului 3, punctul 1, completarea este necesară deoarece sunt numeroase situaţiile în care societăţile de administrare a parcurilor industriale constituite anterior intrării în vigoare a prezentei legi au fost înfiinţate ca efect al altor acte normative (hotărâri de guvern, ordonaţe de urgenţă), iar nu doar ca efect al unui ordin emis de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice. În ceea ce priveşte modificarea articolului 16, completarea este necesară deoarece în cadrul procedurii simplificate titlul de parc industrial nu are caracter constitutiv de drepturi (ca în situaţia societăţilor care aplică în cadrul procedurii generale şi se înfiinţează în condiţiile prezentei legi ca parc industrial) ci doar declarativ de drepturi. întrucât parcul industrial supus procedurii simplificate, prin ipoteză, a fost înfiinţat anterior, iar autoritatea publică doar constată prin titlu existenţa acestuia. În ceea ce priveşte modificarea articolului 17 alin. 1 – condiţii de fond: condiţiile de fond pentru acordarea titlului de parc industrial se elimină. Eliminarea prevederilor este necesară deoarece pentru emiterea titlului de parc industrial în procedura simplificată, care confirmă dobândirea de drept a titlului, prin lege. anterior, nu mai interesează dacă solicitantul are sau nu datorii constatate prin titlu la bugetul general consolidat în prezent. Această soluţie se impune tot datorită efectului declarativ de drepturi al titlului emis în această procedură. De asemenea, nu poate fi condiţionată acordarea titlului de parc industrial de obţinerea acordului autorităţii publice, deoarece aceasta ar însemna că exprimarea voinţei autorităţii locale ar putea invalida efectele unei legi (legea prin care s-a înfiinţat anterior parcul industrial). De altfel. în forma actuală textul este vădit neconstituţional şi nu tine cont de normele de tehnică legislative, reglementate de Legea nr. 24/2000. Se impune, de asemenea, reglementarea unei situaţii de excepţie pentru acele parcuri industriale, recunoscute anterior adoptării Legii 186/2013. prin diverse modalităţi (legi speciale., hotărâri de guvern, ordine de ministru etc.) pentru care procedura de dobândire a titlului de parc industrial trebuie să fie doar o formalitate. întrucât condiţiile de eligibilitate au fost, prin ipoteză, verificate iar îndeplinirea acestora a fost confirmată anterior. Pe cale de consecinţă, stabilirea unui regim nediferenţiat, atât pentru societăţile pentru care guvernul a aprobat anterior strategia de privatizare conform art. 17 alin. 1 lit. a) dar care nu au primit confirmarea statutului de parc industrial anterior, cât şi pentru cele care au primit o astfel de recunoştere, apare ca o măsură excesivă şi nenecesară. În ceea ce priveşte modificarea articolului 17 alin. 2 – condiţii de fond, se impune eliminarea condiţiilor privind declaraţia de eligibilitate, având în vedere că statutul de parc industrial rezultă din lege sau alt act normativ echivalent, astfel că declaraţia apare ca redundantă. În ceea ce priveşte modificarea articolului 18 – Condiţii de formă, se impune eliminarea cerinţei declaraţiei de eligibilitate pentru motivele expuse supra nr. 4 şi se impune eliminarea cerinţei obţinerii certificatului de atestate fiscală pentru motivele expuse supra nr. 3. Se impune completarea articolului art. 18 alin. 4 lit. e) în mod corespunzător având în vedere că strategia de privatizare nu a fost reglementată exclusiv prin hotărâre de guvern, ci si prin alte acte normative echivalente, astfel încât nu se poate restrânge sfera doar la entităţile a căror strategie a fost aprobată prin hotărâre a Guvernului României. În ceea ce priveşte modificarea articolului 19 alin. 3 lit. a, completarea este necesară deoarece în cadrul procedurii simplificate titlul de parc industrial nu are caracter constitutiv de drepturi ci doar declarativ de drepturi, întrucât parcul industrial supus procedurii simplificate, prin ipoteză, a fost înfiinţat anterior, iar autoritatea publică doar constată prin titlu existenţa acestuia. Aşadar şi rolul conducătorul autorităţii administraţiei publice centrale cu atribuţii în domeniu este limitat la emiterea titlului care să ateste statutul de parc industrial dobândit anterior, acesta neavând rolul de a dispune înfiinţarea parcului la momentul emiterii titlului. În ceea ce priveşte modificarea articolului 20 alin. 1 – Facilităţi, modificarea textului legii se impune deoarece chiar în textul iniţial, acordul autorităţii publice locale era necesar doar în situaţia prevăzută de art. 20 lit. d), în forma iniţială a Legii nr. 186/2013, iar nu şi pentru scutirile constând în impozitul asupra imobilele din parcul industrial. Scutirile de la plata impozitului pe imobile sunt reglementate printr-o lege organică. în speţă Codul fiscal, astfel că autoritatea locală nu ar putea condiţiona aplicarea sau nu a acestor prevederi legale, în funcţie de anumite considerente arbitrare ale acesteia. Spre deosebire de scutirea de la plata impozitului pe imobile, măsură cu titlu general, aplicabilă erga omnes tuturor parcurilor industriale, scutirile de la lit. a), d) şi e) ale art. 20, în forma iniţială a Legii 186/2013. au caracter individual, astfel că pentru acestea este necesară întocmirea unui document (schema de ajutor de stat) în cadrul căreia să se reglementeze condiţiile în care astfel de măsuri individuale sunt incidente.
(Marian Dinu)
M-ai aveti colegiu????