Este greu de crezut că astăzi, în anul de graţie 2014 şi la începutul celui de-al treilea mileniu, există în România aproape 100.000 de gospodării (97.805 din 2.284 localităţi) care încă nu sunt racordate la sistemul energetic naţional. La conferinţa internaţională găzduită de Bucureşti şi organizată la data de 28 iulie 2011 de către Consiliul Mondial al Energiei, s-a vorbit tranşant despre problemele energetice ale mediului rural din România şi s-a insistat pe necesitatea luării unor măsuri urgente pentru ameliorarea alimentării satelor cu energie, prioritatea dându-se la vremea respectivă electrificării zonelor rurale izolate.
De bune intenţii, dar niciodată duse până la capăt, n-am dus nici noi lipsă. Să ne amintim, de exemplu, de acel program guvernamental „ELECTRIFICARE 2007 – 2009” lansat cu surle şi trâmbiţe în luna martie a anului 2007, program care, de altfel, a reprezentat un angajament asumat de România în Tratatul de aderare la UE, prin care s-a garantat dezvoltarea economică şi socială a regiunilor izolate.
Deoarece în 2007 nu s-a realizat nimic, oamenii şi-au strămutat speranţele în anul care a urmat. Atunci, în 2008, au fost depuse nu mai puţin de 221 de proiecte pentru obţinerea de finanţări şi pentru absorbţia celor 192 milioane lei destinaţi prin buget, însă acele fonduri n-au mai ajuns la destinaţie, ele fiind blocate încă de la prima rectificare bugetară. Speranţele s-au mutat în ultimul an al programului de electrificare, dar, după cum s-a văzut, nici 2009 n-a fost mai norocos pentru autorităţile publice locale. Singurele care au funcţionat în toată acea perioadă au fost amăgirile. În programul Guvernului rezultat în urma alegerilor parlamentare din noiembrie 2008 s-a scris negru pe alb: „Pentru perioada 2009 – 2012 va fi intensificată electrificarea localităţilor izolate!”
Din amăgirea celor ce aşteptau să le intre curentul electric în case n-au rămas active decât promisiunile. În şedinţa Guvernului Boc din 9 martie 2010, bunăoară, a fost aprobat un Memorandum între Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri prin care s-a pus din nou pe tapet un angajament devenit la fel de repede un jenant „bla, bla”. Se preciza în acel Memorandum că „Sectorul energetic trebuie să fie un sector dinamic care să susţină dezvoltarea economică a ţării şi reducerea decalajelor faţă de ţările UE”. Şi tot în Memorandum nu s-a uitat să se mai specifice că respectarea lui devine obligaţie trasată prin Directiva 72/2009 a Comisiei Europene, a Parlamentului European şi Consiliului Europei privind normele comune pentru piaţa internă a energiei electrice care cere statelor membre să ia măsuri în special pentru protecţia clienţilor finali din zonele îndepărate. La rândul său, nici Ordinul nr.127/2009 privind aprobarea programului de electrificare şi depunerea de proiecte nu a avut o finalitate mai fericită. Noi, administraţia publică locală din judeţul Vâlcea, am investit încredere în aplicaţiile legislative şi guvernamentale, scop în care am emis Hotărârea Consiliului Judeţean Vâlcea nr. 97 din 30 iunie 2009 şi am elaborat 6 proiecte pentru extinderea reţelei electrice în comunele Vlădeşti, Malaia, Dăeşti, Bujoreni, Suteşti, Măldărăşti şi Stroeşti, însă, cererile noastre au rămas fără finanţare şi n-au mai depăşit faza bunelor intenţii.
Din toate aceste motive, fac apel la parlamentari să reactiveze această problemă şi să se ajungă la o decizie inteligentă, extrem de actuală şi necesară, care să rezolve o stare anacronică de lucruri, să înlocuiască opaiţul, lumânarea şi lampa cu gaz din casele celor aproape 100.000 de oameni spre a beneficia şi ei de energia dominantă a mileniului în care ne aflăm.
Dr.ing. ION CÎLEA
Preşedintele Consiliului Judeţean Vâlcea
