Nici nu s-a stins bine vâlvătaia alegerilor, ecoul promisiunilor lovindu-ne încă timpanele,
Învălmăşeala, caracteristică acestora, insistând a se face văzută, că o nouă pală zvonistică ne bătu în geamuri. Teama. Teama de averi, teama de scaune, teama de răzbunare… Pe sticlele televizoarelor feţe arhicunoscute se întrec în atacuri frontale la adresa unora şi altora, jurnaliştii lansează sute de sondaje, în spatele cărora se întrezăresc totuşi apeluri, politicieni care, ca să-şi mascheze neputinţa, lansează iarăşi algoritmuri, cerşesc „ajutoare” politice… Doamne, ce spectacol jalnic!
Până şi radiourile oftează după acelaşi proiect…De fapt, ce se întâmplase? Pala zvonistică „purtase” imaginea unei mitraliere şi de aici imaginaţia celor necinstiţi incepuse s-o ia razna.
– Băă, ne împuşcă nebunul ăla! Auzi, că de unde am avut noi bani de ne-am făcut palate?
– Băă, ne-am dat dracului! C-am privatizat ce-am privatizat cum au vrut muşchii noştri!
– Băă, că ne-am îmbogăţit jumulind investitorii, ăla nu ne iartă!
– Băă, am şantajat privaţii ăştia prin publicitate obligatorie, încât justiţiarul ăla s-a prins! Ne-am ars!
– Băă, ăla nu înghite corupţia, ne-am dus pe copcă, ăla o să ne trimită la canal!
– Băă, aţi uitat mitraliera? Ăla nu iartă nici pe mă-sa! Pe stadioane, cică, ne împuşcă! „Ce ne facem, fraţilor! Ce ne facem surorilor! Aoleo-oleo-leo-o!” Toţi se lamentează, toţi urlă, toţi ameninţă. Ba, cu UE, ba, cu NATO, ba cu parlamentul, ba, cu…cioara de pe gard. Nu mai înţelegi nimic! Ăla se înjură cu ăla, ăia cu ăla şi toţi îl înjură pe ăla cu mitraliera, că, de n-ar fi activ CNA-ul, am vedea şi-un cor al înjurăturilor de profesie, dar şi de amatori pe la televizoare.
Şi, cum pala zvonistică insistă a se face prezentă, cohorte de înjurători, îmbogăţiţi peste noapte, ca să nu zic de „după război” (care război? Revoluţia aia care n-a fost?), corupţi fără corupţie (formulă cunoscută şi sub denumirea de ţapulină), ziarişti pîrâţi, dar îndârjiţi în a pârli pe cei pârliţi de cei de sus, coloraţi ori abia mânjiţi se îndreaptă spre ţintă. Zi şi noapte mărşăluiesc spre ţintă. Şi, Doamne, ce materii electorale scot pe gură. Că abia se mai văd de sub ele!… Şi dăi, şi dăi!… N-a mai rămas nimic nemăsurat din ăla cu mitraliera… Cohortele se înghesuie, la un moment dat, că, de atâtea înjurături, se pare, au rămas în… reforma goală câţiva de pe la implementare şi în curbă, spre centrul dorit, unul urlă, ca din gură de şarpe…
– Băăă! Uite mitralieraaa, băăă! Culcat! Şi, în timp ce cohorta de neruşinaţi, necinstiţi şi neciopliţi ai eternei tranziţii se „odihnea” în noroiul pe care chiar ea l-a produs, dinspre grupul statuar la care încă se lucra, se auzi clar:
– Mitraliera e tot din bronz, maestre?
– Da, domnule primar! Tot din bronz. Ca şi eroii care s-au jertfit şi de care dumneavoastră vă îngrijiţi ca România Mare să dăinuie cel puţin aşa!
George Achim
Blestemul greierului
Eram rapsodul verilor frumoase
Printre multele furnici
Şi n-aveam, frate, inamici
Chiar dacă prin marile case
Unii mă cam imitau…
Ştiam să mă strecor, ştiau
Să nu se facă prea văzuţi,
Căci a cânta şi-a lenevi
Era totuna pentru mulţi
Care nu vroiau a ştii
Că şi „a cânta” e muncă
Şi trebuie respectată…
Eu, cu plecăciune-adâncă,
Vă declar, că este artă!
De ce să fiu mereu blamat
Că toată ziua eu doar cânt
Şi iarna înfometat
Mereu mă aflu la pământ?
Cred că Topârceanu doar
Ca să impresioneze tare
M-a ales ca exemplar
În parodia mişcătoare
Cu furnica muncitoare…
Altfel eu sunt ca la carte
Cânt, dar şi muncesc la fel,
Şi nu mă gândesc la moarte.
Mai mult, sunt şi dat model.
Şi am grijă de copii
Să iasă artişti, că mâine
Pentr-o bucat’de pâine
N-are cin’te umili!
Supărat sunt însă tare
Pe cei care dau din gură,
Doar din gură, la-ntâmplare,
Fără să ciupească-o strună!
Şi sunt destui prin parlament,
Prin primării şi pe la colţuri
Care, fără-angajament
Urlă, jură şi fac bonturi,
Că nu sunt crezuţi deloc…
Că nici instrumente n-au,
Dar intră mereu în joc
Furnicii să-i facă rău!
Blestemul să-i prindă bine
Pe mai toţi ţâfnoşii greieri,
Care prin fabrici şi uzine
Acţionează fără creier!
G.Alunelă
Greierul de azi, sărmanul,
Bineânţeles, cu chip de om,
Cântă întruna, fără somn,
Doar despre oful său, ciolanul!
Geo Tasău
