• Mascaradă de „concurs” din 10 decembrie, cu procurori la ușă!
Aşa cum a relatat recent „Ziarul de Vâlcea”, la ultima şedinţă a Consiliului de Administraţie al societăţii Apavil, liberalii Lucian Tănăsescu, Ovidiu Samson (fost funcţionar bancar, cu activităţi dubioase în domeniu, actual consilier vânzări la SC Mondosoft SRL) şi Cristian Floricel (absolventul de liceu, „specializat” în lipitul afişelor PNL în campanii electorale), au decis… desfiinţarea postului de director economic ocupat de profesionistul Alexandru Ghibirdic. Liberalii aveau demult o mare problemă cu directorul economic Ghibirdic: acesta este un om cinstit, corect şi demn, care nu a acceptat ilegalităţile pregătite de preşedintele CA, Lucian Tănăsescu, şi „famiglia” sa din PNL Vâlcea. Tot în cadrul şedinţei Consiliului de Administraţie al Apavil, s-a mai decis scoaterea la concurs a două posturi de conducere: director comercial şi director tehnic-exploatare. „Concursul” se va desfăşura în data de 10 decembrie 2013, însă, pe surse, am aflat că liberalii vor să-i pună directori pe Eugen Armăşoiu (ca director tehnic) şi pe Nicolae Bolovan (ca director economic). Nici unul dintre aceştia nu a lucrat niciodată în domeniul de activitate al Apavil, ci unul la fosta întrepindere Roţi Auto Drăgăşani (actualul SC MW România SA) , iar celălalt la Garda Financiară. Astfel că nu este nici un impediment, din moment ce PNL l-a pus în fruntea Consiliului de Administraţie la Apavil pe Lucian Tănăsescu, care a fost concediat de la ADI Apa Vâlcea pe motive disciplinare. Despre liberalul Lucian Tănăsescu putem spune că şi-a început cariera politică în urmă cu mai puţin de 10 ani. Potrivit relatărilor din presa locală, pe atunci, era un personaj comunicativ, plin de vervă şi destul de prietenos. Era greu de anticipat, având în vedere modul şovăitor în care se manifesta public, că va ajunge un personaj controversat, cu veleităţi de traseist politic şi trădător, aşa cum este el perceput, paradoxal, chiar de mulţi dintre colegii săi de partid. Despre penelistul Lucian Tănăsescu, presa vâlceană nu a scris prea multe, deoarece acesta, atrăgând o parte a jurnaliştilor de partea sa, a reuşit să facă în spatele cortinei tot felul de jocuri politice, departe de ochii curioşi ai opiniei publice. Şi-a săpat la rădăcină colegii, a fost informator politic pentru partidele cu care PNL se afla, pe atunci, în război deschis, încercând să-şi croiască un drum fără obstacole către vârful piramidei. De câteva ori a reuşit, însă, fără să realizeze că-şi atrage tot mai mult oprobriul colegilor de partid şi dispreţul lor total. Personajul în cauză, zicem, nu ne-a interesat deloc, deşi ştiam bine rolul de cârtiţă politică pe care-l joacă în interiorul partidului, până de curând când acesta, încercând o nouă revenire la rampă, a început să-l sape pe la spate pe fostul primar al Călimăneştiului, Ilie Amuzan, încercând să-l schimbe de la conducerea Asociaţiei de Dezvoltare Intercomunitară „Apa Vâlcea”, demarând un proces de strângere de semnături în acest sens de la primarii liberali din judeţ. Abia atunci, ne-am adus aminte de acest individ şi ne-am propus să-l încondeiem puţin, pentru a-i demonstra că ştim ce hram poartă. Refăcând pelicula istoriei politice a lui Tănăsescu, ne-au venit în minte o sumedenie de detalii legate de felul în care a înţeles să facă politică şi cum a ajuns el, de la un simplu băgător de seamă, la un personaj care furnizează, pe genunchi, informaţii presei şi care a început să ţină lecţii de moralitate despre cei care formează clasa politică. De pildă, ne-am adus aminte că el a fost prieten la cataramă cu răposatul Dumitru Buşe pe care-l informa, periodic, despre tot ceea ce se întâmpla în PNL, partid a cărui doctrină şi ideologie jurase public să le iubească şi să le apere. Aşa se face că pecistul Buşe ştia exact toate mişcările adversarilor săi politici, liberalii continuând, totuşi, să-l trateze cu încredere. După ce PNL nu a mai fost la guvernare, Tănăsescu, mânat puternic de la spate de interese personale, a plecat din partid, la PC, spun unii. Cu toate că renunţase la liberalism, jucând rolul de spion dublu în plan politic, omul continua să se ducă la Delegaţiile Permanente ale partidului, de unde a fost alungat de mai multe ori. În cele din urmă, nu a mai fost primit deloc. Să se răzbune, am auzit, împreună cu penelistul Eduard Vîrlan cu care a fost şi a rămas prieten la cataramă, s-a dus la, pe atunci, primarul Mircia Gutău, aburindu-l că are multă influenţă în rândul consilierilor locali şi că poate genera schimbarea lui Constantin Monceanu. Planul său a eşuat, însă, lamentabil, lucru care l-a dezarmat pentru o vreme. Timp de câţiva ani, poate cinci sau şase, omul a stat pe tuşă, până când simţind cu exactitate direcţia de unde bate vântul, a decis să se reînscrie, din nou, în PNL. Tănăsescu, într-o vreme, a reuşit să ajungă în Consiliul de Administraţie al CET, unde a început să-i poarte sâmbetele Ioanei Liţă, despre care a declarat de mai multe ori: „O să o scot eu pe baba asta la pensie!” Cum era de aşteptat, femeia a auzit şi a început şi ea, să-l înjure pe la colţuri, promiţând răzbunare.
(Nicu Trandafir)
