A trecut peste o lună de la condamnarea primarului Râmnicului, Emilian Frâncu, la o pedeapsă de patru ani cu suspendare şi pare că nimic şi nimeni nu-l clinteşte pe edilul şef al oraşului să-şi dea demisia de onoare. Poate omul nu-şi dă seama de penibilul situaţiei în care se află, însă îi spunem noi că tot mai mulţi oameni care declară că l-au votat pe Frâncu în iunie 2012, la alegerile locale, sunt acum scârbiţi de gestul mizerabil şi dezonorant al lui Emilian Frâncu de a nu părăsi fotoliul din fruntea Primăriei Râmnicului. Cu fiecare zi şi oră care trece, primarul Frâncu mai aruncă o găleată de lături asupra oraşului şi asupra unor oameni care, anul trecut, şi-au pus mari speranţe în el atunci când l-au votat. Să dezvoltăm puţin….
În afara unui comunicat de presă anemic despre procesul său de corupţie, condamnatul Frâncu Valentin Emilian (aşa cum este consemnat în procesele verbale de la instanţele de judecată) a mai emis în ultima lună câteva mici declaraţii publice despre situaţia sa juridică şi despre „motivele” care îl împiedică să-şi dea demisa de onoare din funcţia de primar. Spunea Frâncu că dacă renunţă la fotoliul de primar al Râmnicului, automat se consideră că… îşi recunoaşte fapta de corupţie de care este acuzat de procurorii DNA. Nimic mai fals! Persoana fizică Emilian Frâncu poate foarte bine să-şi continue procesul şi să-şi susţină nevinovăţia şi din postura de „om liber”, fără a mai avea vreo legătură cu Primăria Râmnicului. Numai în acest mod se poate asigura că va exista un proces corect, cu martori neinfluenţaţi şi desfăşurat în mod transparent. Există precedente destule la nivel parlamentar – chiar dacă motivele au fost altele – de oameni care au renunţat la funcţii pentru a nu pune beţe-n roate proceselor de corupţie în justiţie: Adriean Videanu, Dan Voiculescu şi chiar Traian Băsescu, când era deputat înainte de anul 2000. Astfel că şi Emilian Frâncu poate foarte bine să renunţe la funcţia de primar al Râmnicului, să-şi apere şansele (atâtea câte mai sunt!) la instanţele superioare de judecată de la Bucureşti, iar apoi să vină în faţa râmnicenilor cu o hotărâre definitivă şi irevocabilă de condamnare la închisoare sau de achitare. În cazul puţin probabil al ultimei situaţii, un Emilian Frâncu „spălat” de păcate poate foarte bine să candideze la alegerile locale din 2016, pentru că, până atunci, se vor epuiza toate căile de recurs şi va exista o sentinţă definitivă.
Poate puţină lume a remarcat o explicaţie a cunoscutului avocat vâlcean Iulian Voicu, care spunea că o condamnare la închisoare rămâne o condamnare penală, chiar dacă este cu suspendare! Să ne reamintim că, în cazul fostului primar Mircia Gutău, toate instanţele inferioare de judecată l-au achitat sau nu au găsit fapta de corupţie de care era acuzat de procurorii DNA…. Din anul 2006 şi până la sentinţa din ianuarie 2010 dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (unde şi acum există mari semne de întrebare), omul Mircia Gutău avea tot dreptul moral şi legal să se întoarcă din arest la Primăria Râmnicului, întrucât nu a existat nici o condamnare la închisoare (cu suspendare sau fără). Chiar dacă legea nu-l obligă să părăsească funcţia de primar al Râmnicului, condamnatul Frâncu Valentin Emilian are obligaţia morală faţă de râmnicenii care l-au ales în iunie 2012, faţă de familie şi faţă de propria conştiinţă să-şi dea demisia cât mai urgent din fotoliul de edil şef al oraşului, pentru că numai aşa poate demonstra că are onoare, demnitate şi caracter, trei „lozinci” folosite intens de Frâncu în campania electorală de la alegerile locale de anul trecut. Putem menţiona în încheiere un citat din Honore de Balzac: „A fi simplu, dar cinstit, e mai preţios decât a fi genial, dar necinstit!”
Petre Coman
