Federaţia Europeană de Handbal a aprobat cererea Gyorului pentru devansarea returul semifinalei
Recent, campioana Ungariei, ETO Audi Gyor, a făcut cerere la Federaţia Europeană de Handbal ca să joace meciul retur cu Oltchim, din semifinalele Ligii Campionilor, pe 11 aprilie şi nu în 13 sau 14 aprilie, cum era programat iniţial. “Veszprem Arena”, sala în care Gyor doreşte să joace returul semifinalei cu Oltchim este ocupată între 12 şi 14 aprilie cu o expoziţie! Vâlcea nici nu a vrut să audă de această soluţie. “Echipa va fi însoţită şi în Ungaria de o mulţime de suporteri. Cum vor putea pleca oamenii de la muncă dacă se va juca joi?”, a explicat vicepreşedintele Oltchimului, Nicolae Luca. Vîlcea a trimis la rîndul său o adresă prin care cere Federaţiei Europene de Handbal să se respecte datele iniţiale: 13 sau 14 aprilie! Surprinzător, ieri pe siteul Federaţiei Europene de Handbal, apăruseră deja datele de disputare ale partidelor din semifinale, chiar dacă oficialii Oltchimului nu au fost întrebaţi asupra acestora. “O să facem o altă adresă la federaţie. Nu se poate aşa ceva! Le-am explicat clar că nu avem timpul necesar între tur şi retur, va trebui să stăm numai pe drumuri. Plus că mai e situaţia spectatorilor”, a adăugat Luca.
“Galacticele” şi-ar fi dorit să poată evolua pe 6 sau 7 aprilie la Bucureşti, în Pavilionul Romexpo. S-ar fi bucurat acolo de 14.000 de spectatori. Ar fi fost şi o reţetă financiară excelentă pentru club, dar ar fi putut mulţumit şi suporterii campioanei României, care vor să asiste la duelul cu marea rivală, Gyor. În 6 şi 7 aprilie, la Romexpo va avea loc însă spectacolul “Sensation – Source of Light” şi toate speranţele vîlcenilor s-au evaporat. Au rămas ca variante Sala Polivalentă din Capitală şi Rm. Vâlcea. Jucătoarele şi-au dorit, în aceste condiţii, să joace în sala proprie. În plus, şi sponsorul principal, Petrom, le-a sugerat oficialilor vâlceni să nu plece din sala “Traian”, atmosfera de acolo neputând fi egalată niciunde. Meciul de la Vâlcea se va juca pe 6 aprilie, de la ora 18:00, data şi ora fiind publicate deja pe siteul EHF. Gyor putea să ceară la EHF schimbarea locurilor de disputare a jocurilor. Adică să se joace pe 6 sau 7 aprilie la Veszprem şi pe 13 sau 14 aprilie, în România. În aceste condiţii, Oltchim ar fi fost cu siguranţă de acord, iar EHF nu a avea de ce să se opună. Oficialii de la Gyor nici nu vor însă să audă de aşa ceva. “Jucăm returul acasă orice ar fi”, au anunţat maghiarii. Gyor mai avea ca variante Budapesta, acolo unde sînt două săli de peste 10.000 de locuri, dar şi sala proprie. Arena “Magvassy Mihaly” din Gyor nu poate primi însă mai mult de 1.800 de spectatori. Cererea de bilete e foarte mare şi la Gyor, iar oficialilor le-ar fi imposibil să-şi mulţumească suporterii.
Când joacă bine şi spectaculos, Oltchim seamănă cu o echipă nordică. Să ne amintim cine este antrenorul! Jakob Vestergaard a fost angajat să câştige Liga Campionilor cu Oltchim. Era iunie 2012 şi fetele de la Rîmnicu Vîlcea făceau cunoştinţă cu noul lor antrenor pe o plajă a Litoralului românesc. Imagini puternice care se întipăreau prin prospeţimea mesajului. Un grup de sportive de cea mai bună calitate, tinere, frumoase şi încrezătoare în destinul lor, întîmpinau cu zîmbetul pe buze metodele neconvenţionale de pregătire ale danezului Vestergaard.
Valurile spumegau şi se spărgeau într-o succesiune a eternităţii străină de falimentul Combinatului. Părea că toată lumea, nu doar a handbalului, era a lor. Dar lumea în jur se prăbuşea, pentru că la Vîlcea chiar era ceva putred cu Combinatul. Jakob Vestergaard a trăit în ultimele 10 luni aproape toate experienţele fundamentale româneşti. La început, entuziasm, promisiuni. Garanţii. GentlemenÔÇÖs agreement-uri. Apoi, nesiguranţă, instabilitate. Evaporarea promisiunilor şi dispariţia din peisaj a celor care le făcuseră. Ca orice expat din România, Vestergaard a simţit că a ajuns într-o ţară în care este posibil să fii iubit şi detestat în egală măsură. Simpatizat şi antipatizat în cantităţi egale. Invidiat şi contestat de cei din breaslă, dar apreciat de suporteri şi de o parte importantă a presei. Un amestec de sentimente greu de digerat, devenit cu adevărat indigest în ultimele săptămîni. Banii s-au terminat, aşa că jucătoarele importante au început să se revolte, şi-au depus memorii. Stanca a plecat, Pineau, Navarro şi Barbosa stau cu bagajele la uşă. Oana Manea este îmbufnată, Katarina Bulatovici nu prea mai pune osul, Cristina Neagu a devenit din nou spectatoarea cea mai scumpă din sala de la Râmnicu Vâlcea.
