Insolvenţa scapă Oltchim de “băieţii deştepţi”…
Petre Coman
Fără îndoială, cea mai bună şi cea mai realistă măsură a actualului Guvern în ceea ce priveşte Oltchim este declanşarea procedurii de insolvenţă. În actuala situaţie în care se află combinatul chimic, insovenţa reprezintă “gura de oxigen” de care are nevoie pentru a supravieţui în condiţile dure ale economiei de piaţă, dar şi pentru a mai repara ceva din dezastrul lăsat în ultimii ani de fosta conducere a Oltchim. Dacă mai adăugăm că statul a ales, ca administrator judiciar, un as în domeniul insolvenţei (reputatul avocat Gheorghe Piperea are două doctorate în drept cu calificativ maxim – la Universitatea Sorbona Paris şi Universitatea Bucureşti), avem imaginea unei perspective bune asupra unui Oltchim II care să fie restructurat din temelii şi să fie scuturat de toate căpuşele implantate de Constantin Roibu în ultimii ani şi care au trăit cu “sângele” de la Oltchim. Aceste măsuri dure au fost anunţate chiar de Gheorghe Piperea, ca o condiţie pentru ca Oltchim să se redreseze şi să revină pe profit, în perspectiva unei privatizări de succes. Public, Gheorghe Piperea i-a avertizat pe cei vinovaţi de declanşarea insolvenţei la Oltchim că nu vor scăpa de răspunderea penală sau administrativă.
Legea insolvenţei prevede două sancţiuni extrem de dure pentru acele persoane care au încheiat, în perioada suspectă, acte de externalizare a activelor Oltchim. “Aceste contracte sunt prezumate a fi frauduloase, iar frauda este în dauna creditorilor. Cel care a cauzat insolvenţa, nu doar managementul societăţii – aici poate să intre şi o bancă ce a susţinut în mod abuziv cu credite societatea, dar nu cred că e cazul la Oltchim – poate să fie şi statul, care, în loc să ia măsura aceasta a insolvenţei în urmă cu 4 ani, a luat-o acum, forţat de împrejurări. Deci orice persoană care, direct sau indirect, a cauzat insolvenţa poate fi făcută responsabilă patrimonial pentru toate aceste datorii care nu se pot recupera de către creditori. Evident, în caz de fraudă, e vorba de plângeri penale. Dar asta nu mai este treaba mea, ci este treaba Parchetului”, a declarat recent Gheorghe Piperea.
Este de bun augur acest anunţ al administratorului judiciar de la Oltchim, pentru că în acest fel avem speranţa că persoanele vinovate de dezastrul de la societate vor plăti într-un fel sau altul. Muncitorii de la Oltchim nu trebuie să se teamă de insolvenţă, pentru că există mai multe companii mari care au apelat la acestă procedură pentru a se curăţa de “păcate”. Avem exemplul Hidroelectrica, Proimsat Vâlcea, Concefa Sibiu, etc. La Hidroelectrica, scopul principal al insolvenţei a fost eliminarea celebrilor “băieţi deştepţi”, iar la Oltchim este nevoie urgent de o “decăpuşare”: firme precum Protectchim, Mentchim, Chempro Chemicals, Topanel, Comchim şi Amitrans trebuie decuplate de Oltchim şi lăsate să se descurce singure în economia de piaţă. Aceste societăţi realizau profituri uriaşe, iar Oltchim a ajuns în prezent la un sold de 90 milioane euro pierderi în 2012 şi datorii totale de peste 600 milioane de euro.
Să ne aducem aminte de Sidex Galaţi şi Petrom, două societăţi cu mari pierderi şi datorii atunci când erau la stat, pentru că aveau în spinare mii de “firme căpuşe”. Astăzi, după privatizare şi după “deparazitare”, cele două mari companii nu mai sunt găuri negre, realizează profituri uriaşe şi susţin bugetul de stat cu miliarde de euro, sub formă de taxe şi impozite. În încheiere, mai redăm doar o precizare a avocatului Piperea: “În afară de activele rele, se vor vinde şi tot felul de participaţii şi respectiv subsidiare ale Oltchim, care urmează să fie lichidate. De asemenea, există foarte multe active care, deşi costă 10% din valoarea lor iniţială, pot să fie vândute: fierul vechi, pot să fie şi bucăţi consistente de teren, pentru că probabil că Oltchim II se va restrânge într-un spaţiu care să-i permită să funcţioneze la capacitate”.
