Viticultura românească la răscruce (I)
UNDE SUNT VINURILE DR─éG─éȘANILOR DE ALT─éDAT─é?
Expozeul asupra viticulturii din podgoria Drăgăşani pleacă de la două momente pe care le-am trăit cu mare mâhnire. Unul s-a petrecut în toamna anului 2010 (28 octombrie) când Centrul de Afaceri Flandra din Rm.Vâlcea a găzduit Conferinţa Internaţională “Euro Wine”. La recepţia care a precedat lucrările Conferinţei, a avut loc o degustare de vinuri la care s-au oferit cupe cu vin din podgoria Valea Călugărească şi nici un strop din vinurile de la Drăgăşani. Al doilea moment l-am trăit cu aceeaşi mâhnire când podgorenii Drăgăşanilor au găzduit în toamna aceluiaşi an Gala Premiilor de Excelenţă Vinul.ro. În această competiţie au intrat nu mai puţin de 350 de vinuri de pe 5 continente, iar selecţia lor au asigurat-o cei mai exigenţi somelieri şi oenologi ai lumii. Pe parcursul departajării, însă nu a mai rămas niciun vin din vestita (cândva) podgorie a Drăgăşanilor.
Este regretabilă căderea în anonimat a acestei zone viticole, ştiut fiind faptul că renumele podgoriei dintre Orleşti ÔÇô Ștefăneşti ÔÇô Amărăşti vine dintr-un trecut de peste 2000 de ani de când Braghina, Gordanul, Tămâioasa, Crâmpoşia ÔÇô ca soiuri albe, şi Negrul Vârtos ÔÇô ca soi roşu, s-au adaptat şi au devenit emblematice pentru Drăgăşani.
Aici, alături de stupărit şi creşterea animalelor, vinăritul a fost una dintre ocupaţiile de bază încă de pe vremea dacilor şi multe secole după aceea. Localnicii încă mai vorbesc şi astăzi despre gloria vinului de Drăgăşani aureolat la concursul internaţional de vinuri de la Bordeaux, în 1898, sau mai ales în 1900, la Expoziţia Mondială de la Paris unde rodul viilor noastre şi-au câştigat faima şi recunoaşterea internaţională prin câteva Medalii de Aur şi Diplome de Onoare. Există, de asemenea, alte consemnări şi date istorice care aduc în actualitate informaţii preţioase despre vechile soiuri agreate ori specifice culturii viticole locale. Deşi preponderente erau vinurile albe, podgorenii Drăgăşanilor de altădată nu au neglijat nici vestitele vinuri roşii de tipul Cabernet, Sauvignon ori cel care mai târziu avea să primească prin “botez ştiinţific” numele Novac, acesta fiind un descendent al soiului dacic Crâmpoşie, bine înrădăcinat prin partea locului, azi cu deosebire în ferma Mărul SRL a drăgăşeneanului Mugur Isărescu, guvernatorul Băncii Naţionale a României.
Primele semne de decădere (“decrementa” cum s-a exprimat Dimitrie Cantemir) au apărut spre sfârşitul secolului al 19-lea când podgoriile au fost puternic lovite de flagelul devastator al filoxerei. Soarta viilor n-a fost multă vreme vitregită şi asta datorită prinţului Știrbey care, în pepinierele sale de la Drăgăşani a reuşit să salveze soiurile autohtone. El a dispus să fie altoite cea mai mare parte din viţe cu altoiuri româneşti. Efortul de-acum un secol al prinţului Știrbey este, spre lauda lor, reluat de descendenta princiară, baroneasa Ileana şi consortul său, baronul Jakob von Kripp, care au început să pună în operă un mare proiect de replantare pe dealurile Belonei a Crâmpoşiei, Tămâioasei şi altor soiuri valoroase locale. Ceea ce fac azi baroneasa Ileana şi baronul von Kripp este mai mult decât o investiţie, este o mărturie şi o dovadă de sinceră dragoste pentru colinele Drăgăşanilor şi, până la urmă, o deschidere de patriotism (Da, patriotism!) către valorile tradiţionale. Și încă o precizare: aici la Drăgăşani, încă există soiuri unice pe care nu le are viticultura europeană, multe cu nume care amintesc de zestrea noastră arhaică: Braghină, Zghihară, Crâmpoşie ori cele extinse şi în alte podgorii precum Frâncuşa, Galbena, Băbeasca neagră, Feteasca neagră şi altele.
Speranţe pentru salvarea vinurilor de Drăgăşani? Da, sunt şi ele se consolidează în timp, pe măsură ce vor câştiga teren casele de vinuri Știrbey, Isărescu, Stoica, Iordache şi altele. Iar regretul şi mâhnirea despre care vorbeam la început se vor estompa dacă, fie şi numai dacă Crâmpoşia va fi salvată, această licoare dumnezeiască pe care Păstorel Teodoreanu o numea cândva “frumoasa ţărancă din Drăgăşani, iubită de boieri”.
Dr.ing ION CÎLEA
Vicepreşedinte al PSD pe probleme de agricultură
