Semnal
Viitorul pădurii decide soarta lumii
Luna viitoare se va desfăşura ultima din cele 4 sesiuni programate pe structura Măsurii 221 ÔÇô prima împădurire a terenurilor agricole din cadrul Programului Naţional de Dezvoltare Rurală. Este una dintre cele mai importante măsuri având în vedere că ea are ca obiectiv nu numai refacerea fondului forestier, ci şi prevenirea pagubelor produse de factorii naturali dăunători, reducerea eroziunii solului, îmbunătăţirea capacităţii de retenţie a apei, creşterea calităţii aerului şi protejarea biodiversităţii.
Consiliul Judeţean Vâlcea s-a implicat cu toată responsabilitatea şi, încă din 2009, a adoptat câteva hotărâri privind identificarea terenurilor degradate pretabile pentru împăduriri, dar şi stoparea extinderii suprafeţelor afectate de defrişări necontrolate, hotărâri care au fost cuprinse în Programul judeţean de îmbunătăţire a calităţii mediului prin împădurirea terenurilor agricole degradate. Din acest punct de vedere elocvent este proiectul care se află în plină aplicare în zonele Metoc şi Mancu Izvoare din pădurile comunei Stoeneşti.
Era de aşteptat ca, atât la noi în judeţ, cât şi în ţară, prin aplicarea seriilor anuale de sesiuni aferente Măsurii 221, dar mai ales a celor 4 sesiuni din 2012, declarat, de altfel, “Anul protecţiei fondului forestier naţional”, să înceteze reducerea suprafaţelor dezgolite şi să se blocheze acţiunile de devastare a pădurilor. Din păcate, nu s-a întâmplat aşa. De-a lungul ultimilor 20 de ani, fondul forestier naţional s-a redus până la 6,3 milioane ha, ceea ce reprezintă doar 26% din suprafaţa ţării, pădurile României ajungând să se situeze pe locul 17 în Uniunea Europeană, adică sub nivelul mediu continental care este de aproximativ 36%. Țara noastră este singurul stat european în care suprafeţele pădurilor se reduc în permanenţă, iar ritmul defrişărilor îl depăşeşte pe cel din ţările africane.
Adevărul trist este că acest uriaş plămân al Terrei este atacat din toate părţile. Anual sunt defrişate în lume peste 13 milioane ha, ceea ce face să crească în mod dramatic emisiile de dioxid de carbon şi să facă imposibilă frânarea dezlănţuirilor naturii şi a modificărilor climatice pe care deja le simţim. Tocmai de aceea astăzi, mai mult ca oricând, este imperios necesar să se realizeze un echilibru în utilizarea pădurilor pentru nevoi locale, naţionale şi continentale.
Sigur, la nivelul fiecărei ţări există câte un program anual de recoltare a masei lemnoase, aşa cum are şi România şi care nu-şi poate permite să exploateze mai mult de 16 milioane m.c.. Dar, din păcate, pe lângă ceea ce se programează, tot anual sunt rase alte zeci şi sute de ha în mod ilegal.
Problemele pădurii au devenit preocupante şi la nivelul Europei. La 17 octombrie 2008, de exemplu, Consiliul European a înaintat Parlamentului European o propunere de regulament privind combaterea defrişărilor ilegale. Doi ani mai târziu, mai precis la 12 noiembrie 2010, în Jurnalul Oficial al UE a fost publicat un document extrem de important intitulat “Regulamentul Comisiei Europene nr.137 de autorizare a statelor membre pentru comercializări temporare de materiale forestiere care nu răspund criteriilor Directivelor Consiliului”. Acest Regulament trebuie transpus în legislaţia fiecărei ţări membre a UE într-o perioadă de 24 luni de la publicare şi intrarea în vigoare. Deci, începând din luna noiembrie 2012, România va fi obligată şi ea să aplice Regulamentul european privind combaterea tăierilor ilegale.
Introducerea noului sistem adoptat de Parlamentul European va permite identificarea originii lemnului şi a produselor din lemn, accesul la informaţii privind modul în care este respectată legislaţia din fiecare ţară a UE, precum şi riscurile de a introduce pe piaţa comunitară lemn recoltat în mod ilegal. Dar, în cazul nostru, se pune imperativ întrebarea: se va reuşi oare ca şi în România să se combată exploatarea forestieră ilicită şi să se salveze pădurea de sub tăişul drujbelor şi securilor? Greu de dat un răspuns.
Ion Cîlea,
preşedintele Consiliului Judeţean Vâlcea
