• În comuna Costeşti,
Ion Cîlea ia patru imobile de 18 milioane lei de la primărie şi le dă gratis Mănăstirii Bistriţa
În cursul acestei săptămâni, Consiliul Judeţean Vâlcea se pregăteşte să aprobe propunerea de revocare a dreptului de administrare al Primăriei Costeşti asupra unor imobile, care aparţin domeniului public de interes judeţean, şi să le dea în folosinţă gratuită Arhiepiscopiei Râmnicului – Mănăstirea Bistriţa. De fapt, Ion Cîlea vrea să transfere gratis către Mănăstirea Bistriţa următoarele imobile: cămin de de 32 de apartamente, în suprafaţă totală de 535 mp şi cu o valoare de inventar de 13,2 milioane lei; Cantină ACH în suprafaţă totală de 151 mp şi cu o valoare de inventar de 2 milioane lei; Centrală termică Cămin ACH, în suprafaţă totală de 46 mp şi cu o valoare de inventar de 1,57 milioane lei; teren de 5.000 mp aferent acestor contrucţii.
În luna noiembrie 2010, Consiliul Local al comunei Costeşti a solicitat ca, imobilele proprietate publică a judeţului Vâlcea din satul Bistriţa să fie restituite proprietarului de drept, respectiv CJ Vâlcea, pentru a fi folosite cu altă destinaţie. Arhiepiscopia Râmnicului a aflat repede de aceste intenţii şi în data de 12 ianuarie 2011 a solicitat Consiliului Judeţean Vâlcea darea în folosinţă gratuită a acestor imobile, Mănăstirii Bistriţa, pe o perioadă de 49 de ani.
La propunerea fostului preşedinte al Consiliului Judeţean Vâlcea, Iuliean Comănescu, în luna noiembrie 2001 s-a aprobat darea în administrare Primăriei Costeşti a unor imobile situate în această localitate, aparţinând domeniului public de interes judeţean. Prin Hotărârea nr. 24 din 2001, Consiliul Local al comunei Costeşti, a transmis, la rândul său, imobilele în administrarea Asociaţiei Naţionale a Surzilor din România, pentru o perioadă de 30 de ani, în vederea realizării proiectului privind asistenţa socială, recuperarea, îngrijirea şi integrarea socială a persoanelor cu handicap auditiv.
Prin implementarea acestui proiect în valoare de 194.030 euro, iniţiat de Asociaţia Naţională a Surzilor din România s-a urmărit desfăşurarea unei activităţi productive specifice persoanelor cu handicap auditiv, prin crearea de ateliere protejate ca formă de terapie ocupaţională pentru tinerii surzi de peste 18 ani, în vederea recuperării şi formării lor socio-profesionale, în aşa fel încât la părăsirea centrului aceste persoane cu handicap să fie apte pentru o viaţă independentă.
Din acest proiect, cu sprijinul Autorităţii Naţionale a Persoanelor cu Handicap, s-au realizat doar reparaţiile la grupul alimentar. Demersurile făcute de Asociaţia Naţională a Surzilor din România către diferite instituţii de a găsi posibilităţi de finanţare nu s-au materializat, iar scopul pentru care aceste imobile au fost predate, nu a fost atins, imobilele fiind într-o stare avansată de degradare. (P.C.)
