Nicolae Sofianu – tun imobiliar pe un fost spaţiu public
Omul de afaceri Nicolae Sofianu ar trebui să le explice locuitorilor din municipiul Râmnicu Vâlcea şi , probabil, organelor de cercetare penală de ce plăteşte o concesiune atât de ieftină (pentru terenul de sub fosta baie comunală a oraşului), în condiţiile în care un comerciant obişnuit plăteşte aproximativ 50 de lei/mp terenurile concesionate de la Primărie şi cum va mai reda el peste 40 de ani aşa-zisa „baie comunală” Primăriei Râmnicului, atâta timp cât ea se află chiar la parterul hotelului său personal. Îşi va lua hotelul în spinare şi va pleca în Franţa? Dacă avea banii cu care se laudă ar fi cumpărat teren, doar că nu era de vânzare parcul oraşului, aşa că a găsit soluţia simplă de a-l lua aproape gratis.
De altfel, pentru a spune tot adevărul, va mai trebui să explice şi cum se face că a micşorat bazinul de înot unde aveau, până acum câţiva ani, acces toţi râmnicenii, modificând astfel definitiv structura bunului care i-a fost dat de bunii samariteni de la Primărie în păstrare şi transformându-l într-o cadă ceva mai mare, unde nu au acces decât clienţii hotelului şi foarte rar outsideri, dar asta la preţuri destul de piperate. De fapt, este încă un tun imobiliar local, dat pe domeniul public şi pe banii tuturor râmnicenilor, pentru că Nicolae Sofianu nu oferă camerele de hotel cadou, iar majoritatea evenimentelor pe care le organizează sunt pe bani grei. „Tunul” este vizibil cu ochiul liber, pentru oricine ajunge în Parcul Zăvoi, dar, aşa cum spuneam la începutul editorialului, nu este el vinovat pentru asta.
Vinovaţi sunt angajaţii din instituţiile statului care, deşi sunt plătiţi din bani publici, nu veghează la păstrarea bunurilor publice. Mai exact, vinovaţi în acest caz sunt primarii sau viceprimarii care, din diferite interese personale sau electorale, îl favorizează pe Sofianu la schimburile de terenuri şi concesiuni, dar la fel de vinovaţi sunt şi oamenii legii, care ar trebui să facă ordine, îndreptând aceste nereguli flagrante, dovedite clar prin acte şi care o fac în prea puţine cazuri. Ştim cu toţii de ce: legea este doar pentru… căţei, iar poliţia şi justiţia se subordonează şi ea, mai nou, tot… politicului, cu toată menajeria strânsă în jurul acestui domeniu. Ar trebui să strigăm toţi în cor, aşa cum au strigat sindicaliştii înaintea moţiunii: „Ieşi afară, fiinţă extraordinară! Dacă se poate, pe la Giurgiu sau Nădlac, cu bilet numai dus.”. Pentru cine mai poate avea simţul umorului în aceste condiţii, bucuraţi-vă: a venit circul în oraş de 20 de ani şi nu se mai dă dus! (A.V.)
