Parchetul de pe lângă Judecătoria Râmnicu Vâlcea are un:
Procuror corigent
Nicu Trandafir
Când eşti în presa locală de mulţi ani, când lucrezi în colective care documentează frecvent anchete care deranjează politicieni, aleşi, funcţionari, directori sau potentaţi locali, când vrei ca ziarul în care publici să fie citit de cât mai mulţi oameni, atunci cu siguranţă ajungi şi prin săli de judecată. De cele mai multe ori chemat de alţii care trebuie cumva să se spele de adevărurile deranjante publicate, de alţii care vor să te intimideze, să te facă să nu mai ai curajul de a scrie, de impostori, de neruşinaţi. De cele mai multe ori când greşeşti în anumite materiale faţă de oameni simpli aceştia te înţeleg, rectifici şi totul e bine.
Când vreun îmbogăţit peste noapte sau parvenit găseşte 1% dintr-un material de o pagină care nu este exact real te aştepţi la ce e mai rău. Redacţia noastră dar şi altele are oameni care au fost des anchetaţi de procurori în urma unor reclamaţii, care au fost chemaţi în judecată, care au fost martori în procese. Face parte din meseria de jurnalist acest disconfort. Bineînţeles din meseria celor care nu scriu despre vreme, modă, horoscop, sfaturi medicale sau agricole. Foarte rar un jurnalist deschide procese împotriva altor persoane.
Atunci când o face acestea au loc de obicei împotriva unor altor ziarişti . Recent am depus şi noi o plângere faţă de unii colegi de breaslă care din invidie, din neştiinţă sau la comanda unor clienţi pe care i-au deranjat adevărurile publicate în „Ziarul de Vâlcea” ne-au calomniat, ne-au insultat şi au publicat anul trecut o suită de artiocole abjecte pline de venin şi de neadevăruri despre oameni din redacţia „Ziarul de Vâlcea”. Am acţionat pe cale civilă, dar am depus şi o plângere penală. Nu neaparat pentru că ne-am fi dorit condamnarea la închisoare a celor care au deformat adevărul cu răutate, dar credeam că măcar o amenda administrativă poate fi dată de procurori.
Nu ne-am interesat ce se întâmplă cu plângerea ştiind că procurorii din Râmnic au destul de mult de lucru. Ulterior am aflat că dosarul a nimerit la procurorul cu cele mai multe dosare nerezolvate. Am zis că va veni şi rândul plângerii noastre. Ei bine a venit. Procurorul căruia nu îi dăm numele deocamdată, dar pe care îl ştiu toţi colegii săi pentru că îi place mult alcoolul şi pleacă des de la serviciu trecând strada şi intrând în prima cârciumă din drum, a reuşit să dea o rezoluţie plângerii noastre deşi avea altele mult mai vechi nerezolvate.
O rezoluţie care pare redactată de un repetent din anul I de la o facultate particulară dintr-un oraş de provincie. Procuroul se tranformă în judecător şi încearcă să facă o probă a verităţii mizeriilor publicate de ziariştii reclamaţi. Şi o face folosind aşa zise probe care puse cap la cap ne incriminează pe noi. În fapt este vorba despre reclamaţiile unor politicieni împotriva noastră care s-au dovedit nejustificate după cum au dovedit de-a lungul timpului instanţele de judecată.
Procurorul menţionează doar reclamaţiile, neverificând sentinţele instanţelor sau, şi mai grav, rezoluţiile unor colegi de ai săi. Neprofesionalismul motivării rezoluţiei sale, împotriva căreia vom depune plângere, ne-a determinat să declanşăm o anchetă jurnalistică interesantă. Vom verifica ce s-a întâmplat cu dosarele trimise în instanţă de acest om dar vom verifica şi dosarele în care acesta a dispus neînceperea urmăriri penale. Putem paria că vom găsi multe lucruri interesante.
