Domnul deputat este altul, Cristi a rămas în urmă
De Tiberiu Pîrnău
Puterea de orice fel îţi poate lua minţile, dacă nu eşti pregătit moral, psihic, chiar fizic să o accepţi, să o suporţi. Puterea politică, puterea economică. Uneori forţa dezechilibrată provenită din energia puterii poate deveni distructivă, negativă, nocivă. Cristian Buican, un politician muncitor, un om raţional, adept al construcţiei, al echipei, apropiat tinerilor, dar şi seniorilor din Partidul Naţional Liberal.
Un individ de bun simţ, cu un şarm aparte, cu o inteligenţă politică tăioasă, provenită din vechea şcoală ţărănistă, dar şi exersată cu atenţie în timp. Tip spiritual, cu un discurs popular, apropiat maselor, dar mai ales un om de bun simţ. Şi-a câştigat simpatia în partid, prin aceste calităţi, care l-au recomandat, în timp, ca un lider de anvergură al PNL Vâlcea. A fost mult timp omul din planul doi al partidului, omul care construia eficient în umbră, care-l completa pe preşedintele Emilian Frâncu. Nu l-am bănuit niciodată de viclenie, răutate, ipocrizie, meschinărie pe Cristi. Un personaj de nuvelă, ce tinde să se transforme într-unul de…telenovelă.
Nu ascund faptul că eu pe Cristian Buican îl cunosc de peste 10 ani, din perioada când locuia într-o garsonieră şi conducea o amărâtă de Dacie. Atunci ma invita foarte des pe la el, pe-acasă, pe mine – ziaristul. Nu vreau să insist asupra faptului că de când coduce o limuzină, s-a mutat într-o casă mai mare, are mai multe afaceri prospere, nu am mai fost invitat la un „pahar de vorbă“ de distinsul politician.
Probabil că nu mai are timp de aşa ceva, funcţiile politice îi ocupă timpul în totalitate. Trec peste această paranteză şi revin la omul din umbră, care într-un final s-a săturat de acest statut. Atunci când a acumulat suficientă notorietate, experienţă, putere, a ieşit la suprafaţă şi a devenit vicepreşedinte de Consiliu Judeţean pentru o perioadă scurtă, după care a candidat pe un post de deputat într-o zonă, pe care o cunoştea, unde construise organizaţii de partid, îşi apropiase colegi, îşi făcuse prieteni. O zonă în care se născuse – nordul judeţului.
A candidat, a fost ajutat de o întreagă maşinărie electorală. Oamenii au avut încredere în sinceritatea lui Cristian Buican, în zâmbetul şi cuvintele lui neprefăcute. Părea un altfel de politician. Un fel de Barak Obama al Vâlcii. Prin carismă, comportament şi discurs. L-am apreciat pentru evoluţia din campania electorală. Evoluţie aproape fără cusur. Dar să revenim în prezent. Cristi Buican a devenit domnul deputat Cristian Buican. O transformare bruscă, provenită din puterea despre care scriam la început.
Cristi nu mai este Cristi pentru nimeni, nu mai este pentru prieteni, probabil că nici pentru familie. El este domnul deputat. Să nu greşiţi să vă adresaţi altfel „domniei sale“. Chiar el a insistat să i se spună şi când este la toaletă: „Domnule deputat“. Metamorfoza are părţi foarte negative. Domnul deputat este altul. Nu-l mai recunoaştem pe vechiul Cristi, omul modest, cu bun simţ, manierat. Mai mulţi prieteni comuni mi-au confirmat această situaţie, care, efectiv, m-a întristat. Am pus mâna pe telefon şi l-am sunat pe Cristi. Degeaba. Domnul deputat nu mi-a mai răspuns…
