Editorial
Regrete şi resemnare…
Nu s-au stins încă ecourile celor întâmplate la meciul de pomină de la Craiova. Am avut joia trecută un invitat care merită apreciat în primul rând pentru faptul că a avut puterea, după cele întâmplate acolo, să vină şi să spună, în unele cazuri, lucrurilor pe nume. Impresia mea, după acea emisiune, a fost că, totuşi, cu siguranţă Gigi Bucuroiu, căci despre el e vorba, ştie multe. Sau cel puţin bănuieşte. Sigur că aici se pot face fel de fel de speculaţii. Din păcate pentru el, scorul le-a dat dreptate contestatarilor lui Bucuroiu, însă nu a rezolvat în nici un fel problema destul de gravă, accentuată chiar în ultimii ani, cum că liga a treia a devenit parcă o Fata Morgana pentru echipele din Vâlcea. Iar dacă e s-o luăm aşa, trebuie apreciat faptul că Mihai Diculoiu reuşeşte încă să ţină o echipă în eşalonul acesta.
M-am uitat la Bucuroiu pe toată durata emisiunii. Nu vreau să par patetic, dar am simţit în unele momente că-i tremura vocea. Ca un adevărat bărbat nu a lăsat să-i scape vreo lacrimă, deşi poate inima-i dicta adesea asta. Şi chiar a fost bărbat. A avut puterea să recunoască unde a greşit, în opinia sa. A avut puterea să spună, atât cât a fost lăsat de bunul simţ, şi câteva aspecte de culise. Pe care mulţi nu le-au văzut.
De exemplu, câţi ştiau că pe hol, la pauză, Colţescu, marele Colţescu, i-a arătat cartonaşul galben lui Lary Nicolaescu? Pentru ce? Pentru că Lary a avut tupeul să-l întrebe pe cel considerat al treilea arbitru al ţării de ce îi fură cu atâta nonşalanţă. Apoi, acelaşi Colţescu i-a mai arătat în teren aceluiaşi jucător un al doilea cartonaş galben. Normal era să-l scoată pe cel roşu. N-a făcut-o, motivând că pe hol doar l-a atenţionat pe jucătorul vâlcean.
Chiar dacă voi fi acuzat de cine ştie ce complot sau mai ştiu eu ce altceva, cred, e doar opinia mea, că acolo a fost ceva. Cum, necum, a fost ceva. Mai ales că am aflat, după emisiune, de la ce a plecat acel scandal, amplificat desigur şi de portarul celor de la Rovinari, cu Alin Cârstina care a încercat şi nicidecum nu l-a lovit pe acel Voinea. Însă, se poate spune, nu-i aşa, că în astfel de cazuri şi intenţia se pedepseşte.
Astfel de meciuri nu se joacă doar pe teren. Mai ales când sunt presiuni, unele create artificial chiar din partea unor conjudeţeni de-ai tăi. Nu se face ceea ce a spus Bucuroiu că a făcut cel sau cea care a sunat la hotelul unde au stat „electricienii” şi i-a denigrat pe aceştia susţinând că sunt neserioşi în privinţa modului de plată şi câte şi mai câte.
Nu ştiu dacă la o săptămână după cele petrecute acolo, Bucuroiu a trecut de blocajul psihic pe care l-a avut.
Personal îmi pare rău de faptul că o echipă care în timp a crescut alături de mine,. sau eu alături de ea, a ajuns să fie târâtă nemeritat într-o asemenea „mocirlă”. Bucuroiu, altminteri un băiat onest, corect şi fără prejudecăţi, a primit atâtea palme nemeritate. Nici „Cola” nu merita acest „tratament”, însă uneori viaţa îţi rezervă astfel de situaţii deloc plăcute. E important ca mai apoi să poţi trece peste astfel de „bariere psihice”. Iar cei doi trebuie s-o facă. Fotbalul în Nord nu trebuie să moară, în special pentru baza superbă care există acolo, dar şi pentru cei care cred cu adevărat, fără falsitate uneori disimulată, în „Rapiduleţul din Nord”.
