Tableta a… politică
Băieţii deştepţi
de Mihai Râmniceanu
Pe cuvânt dacă vă mint. M-am săturat de băieţii deştepţi, care ne cred pe noi, mânuitorii de ştampilă, buni de dus cu preşul, de tras pe sfoară, de dus cu pluta, cum s-ar spune, mai pe larg: clienţi de ulei, mititei, bere şi gogoşi. Duminică, 20 aprilie, de dimineaţă, m-am gândit să mă plimb spre sudul municipiului, poate spre Petrişor, poate prin cartierul 1 Mai…
N-ajung bine, la Podul Vinerii Mari şi văd iluminatul public aprins! Soarele bate frumos în toate ferestrele oamenilor, numai în cea a celor cu iluminatul public nu! De-acolo nu vede că s-a făcut dimineaţă demult, că noaptea a plecat, că e lumină naturală perfectă! Mă uit la ceas, la soare, la becurile aprinse! Voi sta să văd până când ne iau băieţii deştepti bani de pomană. Şapte fără un sfert. Cartierul 1 Mai, podul Vinerii Mari, pe dreapta, cum mergi spre sud, Petrişorul strălucesc în lumina soarelui şi-n cea de la stâlp!
Ora şapte! Scena continuă! Ora 7.10 e la fel… Ora 7.15. Uraaa! Cineva a suflat în lampa electrică. I s-a făcut şi lui ziuă. S-a ales praful de plimbarea mea! Mă gândesc la pensionarul care a trecut acum două minute pe lângă mine zicându-mi: „Nu te mai uita, sunt banii băieţilor deştepti, sunt prima de Paşte, mai degrabă. Ce să facă şi ei, tot noi să le dăm, că noi ne-am obişnuit cu datul şi ei cu luatul! Băieţi deştepţi!”
Merg pe faleză. Uneori mai închid ochii. Cu zeci de ani în urmă, scriitorul Dinu Săraru spunea într-un reportaj radiofonic că vede esplanade, la Râmnic, ca în Elveţia, alţii vorbesc, acum, despre o Elveţie pe undeva, prin Vâlcea, dacă nu tot judeţul ar putea fi, N. Iorga, vorbea despre Călimăneşti ca despre o Sinaie a Vâlcii, Cella Delavrancea, despre Râmnic ca despre un Salzburg… Aud şi despre viitoare locuri de promenadă, parcuri, despre bărci pe apă, ştranduri sau ce-or mai, despre promovarea tineretului, despre echipe de fantastici care vor face…
Deschid ochii, nu văd nici un afiş electoral. Mă întreb ca tot alegătorul: o fi început campania electorală? Ei a început, cum să începă! Vorbesc şi dumnealor, ca să fie primii la… învierea dragostei noastre faţă de semenii pe care va trebui să-i ştampilăm pentru patru ani. Trecem, din nou, prin blestemul ştampilei? Să ne ferească Dumnezeu să greşim iar, dar cu atâţia amatori, zău că-mi vine să mă… autoştampilez cu o mustrare pentru toate greşelile de până acum.
Mi-e dor de o amendă pentru cei care nu respectă legea tocmai aici, unde trebuie să fii foarte atent cu ce promiţi, cu ce visezi, cu ce oferi, cui şi când faci oferta. Eeee! Amendă! Amenda este pentru… Na! Că nu ştiu pentru cine este!
Ce-aţi zice, când începe campania electorală adevărată, să auziţi un candidat vorbind aşa: „Ştiu, stimaţi alegători, că păcatele mele sunt nenumărate şi mi-e greu să privesc în ochii Dumneavoastră. N-am avut răbdare cu Voi, pe mulţi v-am privit cu răutate, faptele mele n-au fost pe măsura bunătăţii Voastre, mă cutremur când ştiu pe câţi v-am minţit şi de câte ori am încălcat legea. Faptele mele ascunse, făcute pe furiş, se vor afla, se vor descoperi şi atunci, ce voi face? Vreau să mă iertaţi pentru tot ce-am făcut”.
Am deschis ochii şi m-am întors repede acasă, pentru că nu-mi ajunseseră banii la piaţă. S-a ales praful de plimbarea mea de dimineaţă pentru că iar mi-au intrat în viaţă băieţii deştepţi!
