Memoriu pentru aducerea Moaştelor Sfântului Constantin Brâncoveanu la Hurezi
Cu ocazia comemorării a 293 de ani de la moartea martirică şi aniversarea a 310 ani de la ctitorirea Mănăstirii Hurezi, Episcopia Râmnicului, Direcţia pentru Cultură, Culte şi Patrimoniul Cultural Naţional Vâlcea şi Primăria oraşului Horezu au organizat o manifestare culturală şi religioasă în cadrul căreia a fost semnat de către toţi participanţii memoriul pentru aducerea Sfintelor Moaşte ale voievodului martir Constantin Brâncoveanu de la Biserica Sf. Gheorghe Nou din Bucureşti la ctitoria sa de la Hurezi. Studiul ştiinţific care însoţeşte acest document a fost realizat de prof. univ. dr. Radu Ştefan Vergatti, de la Universitatea din Bucureşti, conducător de doctorate la Universitatea «Valahia» din Târgovişte şi membru al Academiei Române.
La acest eveniment au participat reprezentanţii administraţiei judeţene : Anuţa Handolescu- prefect, Radu Renga – subprefect, Dumitru Buşe, reprezentanţii vâlcenilor în Parlamentul României: Emilian Frâncu şi Aurel Vlădoiu, directorul de la Cultură Florin Epure, maestrul Dinu Săraru, oamenii de cultură vâlceni, soborul Mănăstirii şi clerul eparhiei. Moderatorul acestei manifestări a fost prof. drd. Florin Epure, directorul Direcţiei pentru Cultură, Culte şi Patrimoniul Cultural Naţional Vâlcea. Domnia sa a spus: ”Sunteţi părtaşi la un moment istoric, despre care sigur se va mai vorbi de acum înainte, ca un început, un pas important în demersul aducerii Sf. Martir Brâncoveanu la Hurezi, unde mormântul de marmură stă gol de aproape trei secole. Documentul nostru va purta mesajul vâlcenilor care vor semna astăzi, pentru o reparaţie istorică şi morală, pentru a împlini voinţa domnitorului de a fi înhumat în ctitoria sa de la Hurezi, aşa cum Mircea îşi doarme somnul de veci la Cozia, Matei Basarab la Arnota etc. Acest mesaj va fi înmânat viitorului patriarh al României şi Ministerului Culturii şi Cultelor”.
Înmormântarea în Biserica Sf. Gheorghe Nou din Bucureşti nu a corespuns voinţei lui Constantin vodă Brâncoveanu. El şi-a pregătit un splendid sarcofag de marmură albă în interiorul celei mai frumoase ctitorii ale sale, Mănăstirea Hurezi. Acolo, după voinţa martirului Constantin Brâncoveanu, ar fi trebuit să-i odihnească în veci resturile sale lumeşti. Alături de el ar fi urmat să fie necropola familiei sale apropiate – soţie, fii şi fiice, nepoţi şi nepoate etc. Era o dorinţă şi o voinţă care se înscriau în tradiţia şi în obiceiurile domnilor din Evul Mediu din toată lumea. Era firesc, cum au consemnat cronicarii şi hrisoavele epocii, ca Brâncoveanu să acorde mare interes Mănăstirii Hurezi. El era convins că acolo i se va odihni trupul, iar sufletul îşi va găsi şi el alinarea în acel loc. Era o convingere a lui Constantin Brâncoveanu, un profund credincios. Ca urmare, voinţa lui de a i se depune moaştele în sarcofagul din interiorul Mănăstirii Hurez, care-l aşteaptă gol de aproape trei secole, ar trebui îndeplinită ca un act de pioşenie, de credinţă faţă de un om care s-a jertfit întru Hristos.
Martiriul Brâncovenilor
S-au împlinit 293 de ani de la moartea mucenicească, la Constantinopol, a Voievodului ├×ării Româneşti, Constantin Brâncoveanu, împreună cu fiii săi, Constantin, Ştefan, Radu şi Matei – şi cu ginerele său, vistiernicul Ianache Văcărescu, una din cele mai cumplite tragedii pe care le-a cunoscut istoria României. Urcat pe tronul ├×ării Româneşti în 1688, Constantin Brâncoveanu a domnit peste un sfert de veac, marcând istoria Neamului şi a Bisericii prin numeroase ctitorii (între care Mănăstirea Hurezi) ocrotind cultura, secondat de Mitropolitul Antim Ivireanul, şi apărând Ortodoxia pe pământ românesc şi străin.
La 25 martie 1714, Voievodul Constantin Brâncoveanu este mazilit de turci, dus cu familia la Istanbul şi închis în temniţa Edicule (Şapte Turnuri). Până în vară va fi torturat continuu pentru a mărturisi unde-şi avea banii, turcii numindu-l „Altân Bei“ (Prinţul Aurului). După torturi cumplite i-au smuls semnătura pentru aurul depus la Veneţia şi duşi la eşafod.
Erau prezenţi sultanul Ahmed al III-lea, marele vizir Gin Ali, reprezentanţii „creştinătăţii apusene – Franţa, Anglia, Imperiul Habsburgic, Rusia – care nu refuzaseră invitaţia chiar în ziua de Sf. Maria“ (Nicolae Iorga), alături de numeroşi privitori. Li s-a îngăduit
să-şi facă o ultimă rugăciune, după care sultanul le-a oferit viaţa dacă trec la mahomedanism. Constantin şi fiii săi au rămas neclintiţi în credinţa lor, astfel că, în ziua praznicului Adormirii Maicii Domnului, la 15 august, când Dreptcredinciosul Voievod Constantin Brâncoveanu împlinea 60 de ani şi era ziua de nume a doamnei sale, Marica, el a primit sfârşitul mucenicesc.
Cele şase trupuri decapitate au fost aruncate în Marea de Marmară, în apropiere de Bosfor, iar capetele „purtate în prăjini“ pe uliţele cetăţii au fost înfipte la o poartă a Seraiului şi ţinute acolo trei zile, după care au fost aruncate în mare. Creştinii pioşi au pescuit trupurile şi le-au înmormântat, pe ascuns, în biserica Adormirii Maicii Domnului din insula Halki, la a cărei întreţinere Brâncoveanu contribuise în timpul vieţii sale. Osemintele Voievodului-Martir au fost aduse în ţară de soţia sa, Doamna Maria, în 1720 şi îngropate pe ascuns în biserica Sf. Gheorghe Nou din Capitală. Mormântul a fost acoperit de o placă de marmură albă, fără nume, iar identificarea s-a făcut după descoperirea, în 1914, a unei candele de argint cu înscripţia: „Această candelă, ce s-au dat la s(ve)ti Gheorghie cel Nou, luminează unde odihnescu oasele fericitului Domnu Io Costandin Brâncoveanu Basarab Voievod şi iaste făcută de Doamna Mării Sale Mariia, carea şi Măria Sa nădăjduieşte în Domnul iarăşi aici să i se odihnească oasele, Iulie în 12 zile, leat 7228” (1720).
La 30 aprilie 1832, cu prilejul înmormântării marelui ban Grigore Brâncoveanu, ultimul descendent masculin al lui Constantin vodă Brâncoveanu, în encomionul rostit şi scris de episcopul Argeşului, Ilarion,
s-a arătat că domnul (Brâncoveanu, n.n.) a „ridicat şi pe aceasta (Biserica Sf. Gheorghe Nou, n.n.) în care şi oasele sale şi ale familiei sale odihnindu-se de atâţia ani, astăzi, la 30 aprilie 1832, au ieşit din mormânt membrii familiei ca să primească în braţe pe cel din urmă moştean al lor, marele ban Grigore Brâncoveanu şi să-l ia împreună cu dânşii lăcuitoriu în lăcaşul lor”.
La două secole de la moartea-i martirică, la 15 August 1914, Mitopolitul Primat dr. Canon Aramescu a săvârşit primul parastas oficial la mormântul Voievodului. A doua pomenire oficială s-a făcut la 21 mai 1934, când sicriul cu moaştele sale a fost depus în catedrala patriarhală, iar dr. Miron Cristea, Patriarhul de atunci, a săvârşit un parastas în prezenţa Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Române şi a Familiei Regale. Apoi, la data de 25 octombrie 1985, în prezenţa Prea Fericitului Justin Moisescu, a fost cercetat din nou mormântul din Biserica Sf. Gheorghe Nou, unde se găsea înhumat domnul martir Brâncoveanu. Prea Fericitul a interzis să mai fie profanat mormântul. Cercetarea efectuată până atunci era suficientă. Nu mai puteau fi aduse elemente noi. A treia comemorare oficială a avut loc la 29 octombrie 1988 – la împlinirea a trei secole de la urcarea sa pe tron – printr-o slujbă de pomenire oficiată de ierarhi şi preoţi în frunte cu Patriarhul Teoctist. La 20 iunie 1992, Biserica Ortodoxă Română i-a canonizat pe Martirii Brâncoveni, stabilindu-le zi de pomenire la 16 August (pentru a nu coincide cu praznicul Adormirii Maicii Domnului). În zilele de 15-16 august 1992 au avut loc la Bucureşti şi Hurezi ceremoniile proclamării canonizărilor Sf. Martiri Brâncoveni, în prezenţa membrilor Sf. Sinod, în frunte cu P. F. Patriarhul Teoctist, şi a mii de credincioşi, care-şi exprimau respectul şi recunoştinţa pentru singurul domnitor român care a preferat moartea martirică faţă de alternativa trecerii la mahomedanism.
Analiza atentă a trupului a fost făcută de doi medici antropologi, renumiţi în epocă: dr. Nicolae Minovici şi dr. Francisc Rainer. Ei au conchis că decapitarea bărbatului matur s-a făcut printr-o succesiune de lovituri. Ele au dus la zdrobirea mai multor vertebre. Constatarea lor coincide cu cele scrise de martorii oculari la omorârea domnului. Toţi au consemnat că vodă Brâncoveanu a fost decapitat de călăul turc prin mai multe lovituri, două sau trei.
├×inând seama de tradiţia familiei, de inscripţia de pe candelă, de analizele medicilor antropologi, s-a conchis, în unanimitate, că acolo se odihnesc resturile lumeşti ale domnului martir Constantin vodă Brâncoveanu.
Prof. drd. Florin Epure
