Dentist la 92 de ani
La venerabila vârstă de 92 de ani, vâlceanul Gheorghe C. Anuţa este o fire extrem de dinamică, jovială şi plină de viaţă. De mic i-a plăcut să chiţibuşărească fel de fel de lucru, fiind atras ca de un magnet de lucrurile de migală. Intrat în cel de-al nouălea deceniu de viaţă, vâlceanul, de profesie tehnician dentar, iar apoi calificat ca… dentist, lucrează în laboratorul său, făcând proteze dintre cele mai bune. “La doctor n-am fost decât o singură dată, în rest mă tratez singur. Îmi place ceea ce fac şi mă simt ca un om tânăr”.
Vâlceanul Gheorghe C. Anuţa locuieşte într-o casă foarte mare aflată în plin centrul municipiului Râmnicu Vâlcea. Despre viaţa sa îşi aduce aminte cu o luciditate demnă de invidiat, că nu a fost una chiar pe roze. “M-am născut în comuna vâlceană Buneşti, la 20 km. de Râmnicu Vâlcea. Am rămas orfan de la vârsta de şase luni, pentru că tatăl meu a murit pe front. Mama suferea de surzenie, iar cei care m-au crescut au fost bunicii. La vârsta de 14 ani am început să mă descurc singur. Eram nevoit să muncesc să-mi câştig existenţa. De mic îmi plăcea să creez fel de fel de obiecte minuscule fie din lemn, fie de altceva. Am făcut chiar şi un car cu boi, în miniatură, de care eram foarte mândru la vremea respectivă. Când era în clasa I-a, în prima zi de şcoală am scris fel de fel de lucruri pe tablă. Învăţasem de la fratele meu care era cu trei ani mai mare, iar învăţătoarea i-a certat pe elevii de clasa a IV-a cum că ei au inscripţionat tabla. Era aşa de mare sărăcia, că mergeam la şcoală cu codrul de mămăligă în desagă şi cu câteva nuci. ăsta era meniul nostru! Profesorii erau mândri de mine, numai bunica zicea să las dracului lucrurile astea şi să pun mâna pe sapă, că asta e de viitor!”, povesteşte doctorul stomatolog.
S-a specializat ca dentist în Ungaria
Luat în armată, Gheorghe C Anuţa a luptat cot la cot pe fronturile din ţară, dar şi din Ungaria şi Rusia. “Am fost la aeriană şi făceam fotografii din avioane. Pe frontul de luptă, fratele meu a murit din cauza păduchilor care colcăiau peste tot. În timpul războiului, în Ungaria, m-am specializat ca tehnician dentar, iar mai apoi, după terminarea războiului, Ministerul Sănătăţii m-a specializat şi astfel am devenit dentist, cum se numea pe vremuri stomatologul, cu acte în toată regula”, povesteşte nonagenarul. Gheorghe C. Anuţa a fost căsătorit de două ori. Prima căsătorie a fost una de convenienţă, însă pe cea de-a doua, a iubit-o enorm de mult, femeia decedând în urmă cu patru ani, după o suferinţă cruntă de şase luni. A crescut patru fete şi un băiat, fiecare fiind la casele lor.
Invidia pe capra vecinului
Atelierul doctorului Gheorghe C. Anuţa este la demisol, şi o răcoare plăcută te îmbie, deşi afară sunt peste 35 de grade. “Am avut probleme pentru că m-au reclamat că aveam atelierul în bucătărie şi acolo m-au găsit lucrând. A trebuit să stopez activitatea mai bine de un an, până mi-am amenajat un spaţiu care corespunde normelor medico-sanitare. Acum totul este în regulă, iar oamenii vin şi bat în poartă rugându-mă să le fac fel de fel de lucrări dentare”, spune medicul. Stomatologul se aşează la atelierul său de lucru şi ne arată o sumedenie de proteze dentare, unele în lucru, altele deja terminate, ne spune despre culisele acestei meserii, despre dezavantajele dinţilor din porţelan sau de practica multor altor stomatologii care în loc să trateze un dinte mai bine pun placă, adică schimbă toată gura. Ca să se relaxeze, din când în când, stomatologul vâlcean, se urcă la volanul Fiatului său şi face câte o plimbare. “Este un om foarte lucid care nu-şi trădează vârsta”, ne-a spus un locuitor de pe micuţa stradă Avram Iancu, unde locuieşte nonagenarul medic stomatolog.
Dorel ├×ÎRCOMNICU
