Parcă au fost ieri! Şi grămada de fier vechi şi pariul cu agricultura… Alea, care erau înainte, aşa cum erau, dar erau ale noastre şi eram mândri că am pus umărul la ridicarea lor… Aşa gândea Pălău, vlăjganul cât pălimaru şi cu palmele cât cărpătorul, privind alene pe râu în jos, unde un “ linge blide-coate goale” de până mai ieri, acceptând să fie paravanul-lipitoare al unor “admişi” pe liste, dedulciţi la averea ţării, şi-a “tras” un ditamai CPL= (mai ţineţi minte semnificaţia acestor litere?)
-Ce au, domnule, cu mine? Fără să vrea, scoase din adânc întrebarea, tocmai când pe lângă el trecea Jean al Boanii, “filosoful satului” , care de vreo trei luni, tot îşi un petrecea concediu de odihnă!
-Cine, nea Pălău?
-ăştia, don Jeane, pe care i-am votat, fir-ar mama lor de vorbedei!
-Vorbedei?
-Păi, dar? Derbedeii vorbelor, don Jean!
-Adânc! Adânc le-ai zis-o, nea Pălău!
-Ei, zisei şi eu aşa! Dar ce-au cu mine, don Jeane, că matale eşti mai citit şi ai văzut mai multe, pe acolo, prin capitalism, de Bucureşti vreau să zic…
-N-au nimic, special, cu matale, nea Pălău!
– Cu noi toţi au, de fapt, ne aruncă praf în ochi, ca să nu le vedem matrapazlacurile, tunurile pe care le dau sub platoşa anticorupţiei. Pentru că de doisprezece ani n-am auzit decât ” faceţi, dregeţi, dar tăceţi ca să intrăm în NATO”, “munciţi, suferiţi, dar tăceţi ca să intrăm în UE”…
Dar noi suntem în Europa înaintea lor, don Jeane, nu-i aşa? Că asta o ştiu şi eu, Pălău din Soliceşti, muia mămicii lor de vorbedei, că ne-am săturat de atâta MUE…
– Nu, MUE, nea Pălău! UE…
– UE, neică, UE!… Ca la francezi… Ou est ├×epeş ca să-i vindece?
– Uite, ce le ştii matale, nea Pălău!
– Păi, cum să nu ştiu, măi băiete? Cum să nu ştiu, că nici în Nato nu vom intra?
Ce, eu n-am citit prin 1992 ce scriau ziarele? Că ruşii au fost de acord cu unirea germanilor, dar cu condiţia ca ţărişoara noastră să rămână tot sub pălăria lor?
– Ai citit matale asta?
– Păi, dar? Ce, eu sunt prost? Că sunt eu ţăran, dar Ceauşescu ăla, pe care îl înjură vorbedeii, bangacii de ieri, găozarii de azi, ne-a obligat să învăţăm şi noi, să nu mai fim doar masă de vot, cum ne vor ăştia!
– Dar bangacii cine sunt, nea Pălău?
– Băieţii de bani gata, neică! Aşa îşi zic năpârstocii îmbogăţiţilor peste noapte…
– Interesant! Mormăi în barbă ”filisoful” Jean al Boanii.
– Aşa e, neică! Şi ai dreptate! Praf în ochi se numesc toate acţiunile lor. Ne speculează la sânge! Câtă dreptate avea Alexandru de la Cerna! Ai auzit de el?
– Nu!
– Păi, ce filosof eşti dumneata, don Jeane, dacă nu ai auzit de Alexandru de la Cerna? Ai?
– Şi ce a zis, nea Pălău?
– Că îmbogăţiţii o duc bine doar speculând naivitatea proştilor, don Jeane…
Şi că de’aia privatizează totul, ca să fie proşti destui…
George Achim
