Clădiri de patrimoniu în ruină
• Demersuri pentru amenajarea căminelor culturale
În urma unei şedinţe desfăşurate zilele trecute, la care au participat primari vâlceni s-a pus în discuţie construirea de noi cămine şi case culturale acolo unde nu există astfel de aşezăminte, cu fonduri de la Compania Naţională de Investiţii. În localităţile care au până la 3.000 de locuitori, vor fi alocaţi pentru aceste obiective 550 de metri pătraţi din domeniul public, pentru cele între 3.000 şi 5.000 de locuitori, vor fi alocaţi 750 de metri pătraţi, iar pentru localităţile populate de peste 5.000 de locuitori vor fi alocaţi 1.300 de metri pătraţi pentru cămine sau case culturale nou construite. Dosarul pentru obţinerea fondurilor trebuie să conţină cererea de finanţare, o copie a hotărârii Consiliului Local de aprobare a noului aşezământ cultural, planul de activitate pe trei ani de la darea în folosinţă a locului pe care se va construi căminul şi hotărârea consiliului local, copie a dovezii de cofinanţare a 10% din valoarea construcţiei de fiecare localitate, bilanţul contabil pe 2006, dovada deţinerii terenului, dovada existenţei utilităţilor (precum surse electrice, canalizare), un extras de carte funciară având aferente toate măsurătorile topografice ale terenului. Data limită pentru depunerea actelor este 4 august. Deja a fost transmis Uniunii Europene programul naţional de dezvoltare rurală pentru a fi aprobat.
Opt miliarde pentru mediul rural
Suma de care se poate dispune este de opt miliarde de euro pentru reabilitarea aşezărilor rurale, finanţarea făcându-se în funcţie de punctaj în urma evaluării de către comisia delegată, maximul fiind de 50 de puncte. O problemă ridicată în cadrul şedinţei a fost construirea de noi aşezăminte culturale în localităţile care beneficiază deja de astfel de cămine şi case culturale. Un exemplu este satul Olari, unde primarul doreşte să construiască un cămin cultural. Localitatea face parte din oraşul Horezu care deţine deja patru cămine culturale şi o casă de cultură. Răspunsul primit din partea preşedintelui Consiliului Judeţean Dumitru Buşe a fost unul negativ, fondurile alocându-se numai localităţilor care nu au acces la nici un fel de aşezare culturală, celelalte putând beneficia doar de programul de reabilitare a locaţiilor deja existente.
Clădiri de patrimoniu abandonate
Unul din cele mai vechi judeţe ale ţării, Valcea a moştenit un considerabil tezaur patrimonial. Profesorul Florin Epure, director executiv la Direcţia pentru Cultură, Culte şi Patrimoniul Cultural Naţional Vâlcea a spus că “zestrea judeţului cuprinde 89 de monumente şi situri arheologice, 360 de monumente şi ansambluri de arhitectură, 56 de monumente comemorative de artă, 13 zone urbane şi rurale protejate, la care se adaugă un însemnat număr de obiecte de artă, în special eclezială şi peste 10.500 de volume de carte veche. “Marile mânăstiri şi schituri vâlcene (Hurezi – monument U.N.E.S.C.O, Cozia, Bistriţa, Arnota, Govora, Turnu, Dintr-un Lemn, Surpatele, Frăsinei, Ostrov, Stânişoara, Iezer, Cornetu, Jgheaburi) sunt puternice centre spirituale, care atrag mii de pelerini. Aceste aşezăminte se află într-o stare de conservare bună, dar bisericile săteşti, în mod special cele de lemn, casele şi conacele lăsate în părăsire de proprietari, cruci de lemn şi de piatră se află într-un continuu proces de degradare.” – a precizat Florin Epure.
Monumente în ruină
În anul 2006, au fost propuse pentru finanţare, în cadrul Planului Naţional de Restaurare al Ministerului Culturii şi Cultelor zece monumente istorice din judeţul Valcea, respectiv Mânăstirea Hurezi; Bolniţa Mânăstirii Bistriţa; Mânăstirea Dintr-un Lemn; “Sfinţii Voievozi” din Câinenii Mici; Mânăstirea Berislăveşti; Schitul Fedeleşoiu, din comuna Dăeşti; „Cuvioasa Paraschiva” din Călineşti – Brezoi; „Adormirea Maicii Domnului” din Ocnele Mari; „Sfinţii Voievozi” din Şirineasa şi „Intrarea în Biserică” din Vioreşti, comuna Slătioara. S-a apreciat însă că fondurile sunt insuficiente pentru acoperirea tuturor cheltuielilor necesare lucrărilor de restaurare. În continuare, se caută soluţii de finanţare pentru monumente aflate într-o stare gravă în privinţa conservării, printre care se numără Sfântul Vasile din Olari – Horezu, unde sunt necesare lucrări de consolidare şi de restaurare de frescă; Fosta Mânăstire Mamu din Stăneşti, comuna Lungeşti (restaurarea picturii); „Intrarea în Biserică” şi „Sfântul Ioan Botezătorul” din Urşani – Horezu (restaurare frescă); Sfântul Nicolae din satul Dozeşti, comuna Fârtăţeşti (consolidarea turnului clopotniţei); „Toţi Sfinţii” din Proieni (restaurare frescă); „Buna Vestire” din Copăceni (expertiză tehnică a structurii de rezistenţă, lucrări de consolidare/restaurare); Schitul Morunglavu din Şerbăneşti – Ştefăneşti (consolidarea bisericii şi un corp de chilii); Schitul Climent din Pietrari (lucrări de consolidare, schimbarea acoperişului din şiţă); „Înălţarea Domnului” din Valea Scheiului – Dănicei (înlocuire acoperiş). Alte monumente care au nevoie de ajutor sunt „Sfinţii Trei Ierarhi” din satul Linia pe Vale – Dănicei, unde ar fi nevoie de lucrări urgente de conservare; „Buna Vestire” din satul Urşi – Popesti (consolidarea construcţiei şi fresca; „Cuvioasa Paraschiva” din satul Mariţa – Vaideeni (consolidarea, execuţia drenului, refacerea învelitoarei); „Sfântul Gheorghe” din ├×eica – Ocnele Mari (expertiza tehnică, studiul de fezabilitate, proiectare); „Sfântul Nicolae” – Fostul Schit de Sub Piatra, din Pietreni – Costeşti (consolidare/restaurare); „Adormirea Maicii Domnului” din Gruşetu – Costeşti (consolidarea clopotniţei); „Sfântul Nicolae” din Măldăreşti (conservare/restaurare); „Adormirea Maicii Domnului” din Lunca – Stăneşti (restaurarea picturii), precum şi Fântâna Brătienilor din Malaia (consolidare, conservare/restaurare) şi Casa Voichiţa din Grădiştea.
Patrimoniu lăsat de izbelişte
Patrimoniul cultural intangibil este foarte vulnerabil, riscând să fie înlocuit cu o cultură standardizată, datorită atât modernizării socio-economice, cât şi progresului tehnicilor informaţionale. „În acest context se impune nevoia urgentă de a stopa pierderile viitoare prin conservarea monumentelor şi prin găsirea unor forme de transmitere a meşteşugurilor, folclorului, datinilor şi obiceiurilor legate de sărbătorile creştineşti, şi nu numai, din zonele Loviştei şi Horezului. De asemenea, patrimoniul cultural mobil aflat în proprietatea muzeelor şi colecţiilor vâlcene este în curs de inventariere computerizată.” – a precizat profesorul Epure. Din păcate, ritmul fără precedent al schimbărilor din ultimele două – trei decenii face ca urmele trecutului să dispară cu o repeziciune nemaiîntâlnită. Acest fapt nu este caracteristic însă numai societăţii româneşti. Este o problemă mondială, la care se caută soluţii. Bunuri culturale care au rezistat mii de ani au dispărut în câteva decenii. În România există un pachet de legi speciale pentru protecţia patrimoniului cultural, dar, din păcate, cei care ar trebui să le pună în aplicare nu prea fac nimic, pe motiv de lipsă de bani.
Anda VLAD
