Înainte de 1989 şcoala constructorilor din România era absolut recunoscută pe plan mondial. Cu tehnologie de multe ori inferioară celei din occident, şi din zilele noastre, constructorii românii au făcut Transfăgărăşanul, Casa Poporului, Canalul Dunăre- Marea Neagră, metroul bucureştean şi multe alte lucrări. În special imobile pentru locuinţe, extrem de rezistente. Firme din România au colaborat la realizarea multor construcţii din alte ţări. Printre cei mai specializaţi şi recunoscuţi în construcţia de poduri şi drumuri erau militari. ├×ara noastră a avut una dintre cele mai bune şcoli de ofiţeri, subofiţeri şi maiştri militari în construcţii, căi ferate, drumuri şi poduri. Acum majoritatea unităţilor de acest profil au fost desfiinţate. Armata nu a fost lăsată, prin cadru legal, niciodată după 1989, să participe la licitaţii pentru construirea unor obiective, Acest procedeu este folosit de armatele din multe ţări membre ale Uniunii Europene. Pe lângă faptul că militarii se antrenează eficient contribuind la ridicarea unor obiective de utilitate publică aceste lucrări se pot realiza astfel cu diminuarea unor costuri de producţie. Deoarece o unitate militară, chiar dacă-şi plăteşte suplimentar oamenii, nu va încerca să obţină un profit substanţial. Constructorii militari au fost lichidaţi. Unii dintre ei, mai tineri, lucrează acum prin alte ţări. Profesioniştii din viaţa civilă au preferat şi ei să migreze în căutarea obţinerii unor salarii decente. În aceste condiţii din noianul de societăţi comerciale de pe piaţă prea puţine au personal suficient şi calificat. De aia cad poduri după un an de la inaugurare, de aia şcolile au mereu nevoie de reparaţii, de aia drumurile sunt proaste. Cum multe firme trebuie să dea şi comisionul tradiţional pentru obţinerea lucrării dar sunt conduse şi de patroni care ţintesc o îmbogăţire rapidă rezultatul este că lucrările sunt din ce în ce mai slab calitativ. Uitaţi-vă în Vâlcea doar la două obiective din acest an. Târgul de Săptămână de la Goranu a înghiţit mulţi bani pentru table subţiri care se ondulează sub picioarele clienţilor iar pasajul din Ostroveni a avariat deja mai multe autoturisme, deşi nu are nici două luni de când a fost dat în funcţiune. Fântâna cu ţevi de aur din Zăvoi are nevoie frecvent de reparaţii, iar locurile de joacă au costat prea mul bugetul. Dar Vâlcea nu este un etalon în acest sens. Sunt judeţe în care lucrurile sunt mult mai grave. Construcţiile sunt doar un domeniu în care clasa politică a permis lichidarea specialiştilor pentru a deschide porţile aranjamentelor, corupţiei, comisioanelor. Aşa s-au clădit averi imense de satrapi patroni de astfel de societăţi. Multe dintre firme au dat ţepe substanţiale şi finanţelor neplătindu-şi taxele şi impozitele datorate. Alţi şmenari au vămuit fără jenă fondurile europene. Concedii de lux, iahturi, maşini scumpe, amante, vile, case, cârciumi, proprietăţi imobiliare, studii în străinătate pentru odrasle. Sunt visele oricărui individ ce mulge banul public prin munca de ocnaş a unor salariaţi ce transpiră pentru minimul pe economie din cartea de muncă plus doi covrigi pe zi la negru.
Traian Guminski
