-… Şi mi-a făcut-o doamnă judecătoare !- Te-am rugat să taci, inculpată !
– Păi, dacă „ mi-a făcut-o”, de ce să tac?
– Pentru că n-ai voie!
– Zău ? Păi fir-ar el al dracului, numai el să aibă! El şi la mine şi la dumneata voie?
– Taci, inculpată!
– Eu tac, doamnă judecătoare, dar mă doare, zău, că mi-a făcut-o…
– Bine, bine! Atunci, ia spune cu lux de amănunt…
– Ce lux,doamnă judecătoare, ce lux ? Că m-a pus pe-un braţ de paie, nu altceva….Nenorocitul…
– Aşa, şi ?
– Păi, întâi mi-a trimis o floare prin baba aia, Nisa, cum îi zic toţi, aia cu limbile, o ştiţi dumneavoastră….Şi, al dracului de trandafir, parcă mi-a sucit minţile! Nu mai eram bună de nimic! Numai pe nevlegul acesta îl vedeam bun şi, zău, că vroiam să mă culc cu el….
– Mai cu perdea, inculpato, mai cu perdea!….
– Ce perdea, doamnă judecătoare? Ce perdea? Că mi-a făcut-o pe direct, fir-ar el al dracului! Păi, de unde să luăm noi perdea acolo, în grădina Vâlgului?
– Aşa, am înţeles până aici! Mai departe?
– Păi, mi-a plăcut, doamnă judecătoare! Că era bun, mânca-l-ar mama, dar după aia, fir-ar al dracului, vroia şi sus…
– În casă?
– Nu, doamna judecătoare! La „etaj“!
– Şi acesta nu e în casă?
– Nu, doamnă judecătoare, ce dracului, nu ştiţi?
– Nu, fii explicită!
– Gura, na! Ce, dracului, nici atâta nu ştiţi?
Nu fii obraznică!
– Hă-hă-hă! Nu sunt, că dacă eram, i-arătam eu lui… Dar aşa…
– Păi, nu l-ai rănit?
– Dar nu m-a rugat el? Nu a pus-o el acolo?
– Gata, gata! Am terminat!
– Da, eu n-am terminat, doamnă, că mi-a zis „Tu-ţi şi dregu-ţi şi mi-a îmbârligat părul, şi mi-a bătucit fălcile ca la sită, că eu n-am vrut, dar când mi-am dat seama că deja devenisem capră, de frică ,atunci i-am zis „bine, mă, hai la etaj, că e mai bine decât îndărăt“, că ştiţi dvs. Cu Sidauaa asta… Şi gata! Acum e gata! Că i-am făcut-o şi eu lui, nu numai el mie…
– Deci recunoşti?
– Păi, cine dracului să nu recunoască? Că ăla a urlat atunci de-a sculat tot, nenorocitul!
– Recunoşti, că l-ai nenorocit, inculpată?
– Nu, că aşa a fost, nenorocit, doamnă judecătoare! Ce ,l-am pus eu să dea flori? Să mai dea şi acum, dacă poate!,..
– Deci recunoşti?
– Dacă ziceţi Dumneavoastră… nu.
– E bine, doamnă judecătoare?
Şi, într-un râs furtunos, care cuprinsese atât sala de şedinţe cât şi instanţa, Roxana Crampoana, posesoarea numărului 1176173, părăsi sala însoţită de cei doi gardieni care, cine ştie de când nu mai râseseră şi ei…
George Achim
