La Valea Babei, doar 20 de femei pentru 80 de bărbaţi
Deşi aflată la doar 15 kilometri de Râmnicu Vâlcea, comuna Runcu este una dintre cele mai sărace din judeţul Vâlcea. Pământurile sunt neroditoare, populaţia este una extrem de îmbătrânită, tinerii plecând care încotro, iar bărbaţii s-au dus şi ei pe copcă, la vatră rămânând doar femeile. Legenda spune că prin pădurile runcenilor s-ar ascunde câteva care cu aur, iar unul dintre localnici ar căuta asiduu nestemata comoară, de 18 ani încoace. Drumurile sunt şi ele ca vai de lume, iar Runcu este singura comună din judeţ care figurează în scripte că nu are nici un drum comunal, ci doar unul judeţean, ca vai de lume, iar restul sunt săteşti.
Dacă cu ceva ani în urmă în comuna Runcu existau în jur de 1.700 de locuitori, acum numărul runcenilor abia mai depăşeşte cifra de 1.000. Comuna se întinde ca o plăcintă imensă, pe o suprafaţă de 50 km.p. şi are peste 30 km. de drumuri. Aşezată pe dealul cu acelaşi nume, localitatea se pierde printre pădurile de foioase din împrejurimi, casele fiind aruncate la mari distanţă una de alta. “Pământurile nu sunt tocmai roditoare, avem foarte multe izlazuri, dar acum din cauza secetei prelungite căldura a pârjolit totul. Problema sursei de apă este una foarte delicată, cea mai afectată fiind partea Runcu-Vărateci. Apa din fântâni este neîndestulătoare, iar oamenii abia dacă au să scoată o găleată două să-şi ostoiască setea atât a lor cât şi animalelor. Acum au început să-şi vândă animalele din gospodării pentru că hrana şi apa sunt aşa de puţine încât nu-şi mai permit să le crească. Împreună cu Goleşti, comună învecinată, vrem să facem un studiu de fezabilitate pentru un proiect comun pentru a rezolva problema apei şi a canalizării. Acolo s-ar putea să existe o pânză freatică pe care să o folosim ca sursă de apă”, spune Maria Dina, primarul comunei Runcu, una dintre cele cinci femei edili din judeţul Vâlcea.
Se circulă ca-n Vestul Sălbatic, cu căruţe trase de cai
Un lucru rar întâlnit, comuna Runcu este singura din judeţul Vâlcea care în scripte nu are nici un drum comunal. Doar unul judeţean care face legătura cu judeţul învecinat Argeş, dar şi acesta este doar pietruit şi nici vorbă să se poată circula cu maşini de mare capacitate. “Restul drumurilor sunt prinse ca drumuri săteşti, aşa că nu primim fonduri pentru infrastructură. Am făcut depeşe la Bucureşti pentru a fi schimbate din categoria drumurilor săteşti în cea de drumuri comunale, dar deocamdată nu ne-a venit nici un răspuns”, spune edilul. Lipsa drumurilor a făcut ca singurii investitori din sat să fie proprietarii unor cârciumi săteşti, că-n rest, nici vorbă de oameni care să investească, deşi zona este de un pitoresc aparte. Transportul între cele şapte sate se face cu căruţa cu cai, iar acum primăriţa a băgat un buldozer să mai astupe gropile şi pe ici pe colo a mai turnat balastru. Pe locuitorii din satul Valea Babei i-am găsit cu mic cu mare la hramul organizat la biserica din localitate. “Am îmbătrânit mamă şi e greu să trăieşti în ţinuturile astea neajutorat de nimeni. Suntem femei care abia mai trăim de pe o zi pe alta. În sat suntem 22 de bărbaţi la 80 de femei văduve. Ca să tai un pui, mergi câţiva kilometri pe jos să găseşti pe cineva să-i ia gâtul. Unele dintre noi tăiem găini şi i-am spus asta popii, să ne ierte de acest păcat, dar n-avem altă soluţie”, spune o bătrână din mulţime.
De 18 ani un localnic caută câteva căruţe cu aur
Preotul Virgil Oprescu, de la Parohia Runcu, spune că prin partea locurilor circulă foarte multe legende. Una dintre ele vorbeşte despre un haiduc renumit, care ar fi lăsat o comoară de câteva care cu aur, pe care unul dintre localnici ar căuta-o de 18 ani încoace. Fără nici un rezultat însă. “Aici a trăit Radu Haiducu, un haiduc foarte renumit, fiu de popă. Un alt bogătaş, putred de bogat, avea în gardă vătăşei turci care să-i apere comoara. Radu, care era un trăgaci foarte bun, îi dădea ades târcoale. Într-un conflict dintre Radu şi paznicul turc bogătaşului, Radu a tras cu pistolul şi l-a nimerit pe supusul lui Alah în degetul cu care intenţiona să apese pe trăgaci. Despre carele cu aur se zvoneşte că ar fi ascunse în pădurea Ulmet. Există un localnic care le caută de 18 ani încoace. Nu-mi cereţi numele că nu pot să vi-l dau”, spune preotul. Tot la Runcu există o troiţă care se spune că ar aparţine lui Petrache Lupu. Legenda spune că aici s-ar fi petrecut o minune şi că un om ar fost înviat din morţi. Totul este doar… legendă. Pe locurile încărcate de istorie, runcenii mai speră că într-o bună zi investitorii vor transforma comuna într-un rai al prosperităţii. Sunt însă doar speranţele lor, pe care însă nimeni nu le poate lua!
Dorel ├×ÎRCOMNICU
