În Vâlcea ca şi în toată ţara populaţia s-a împărţit în două. Jumătate cu Băsescu jumătate împotriva lui. Care jumătate va fi mai mare şi mai conştiincioasă la vot se va vedea luna viitoare. După un referendum unic în istoria noastră despicat şi comentat în toată presa, contestat sau apărat de politicieni. Un referendum ce va avea loc într-o zi de sâmbătă şi pe al cărui rezultat poporul nu pare a putea paria pentru că Parlamentul vrea să aibă ultimul cuvânt. Deja în mare parte fiecare individ are deja o opţiune. Tabăra nehotărâţilor este mai subţire ca niciodată. Sunt oameni care fac propagandă mai dihai ca nişte activişti politici. Încearcă să convingă rude, prieteni, colegi de serviciu, vecini, să voteze pro sau contra. Sunt şi dintre aceia care tăcuţi nu spun cum vor vota şi se feresc ca cineva să le afle cumva opţiunea. Dintre aceştia unii susţin că nu vor vota deloc. Că nu-i interesează problema, că nu merită să voteze pentru că oricum vor decide alţii. Deşi Referendumul nu înseamnă alegeri interesul populaţiei, îndârjirea celei mai mari părţi a ei este vizibilă. Media centrală are meritul dacă poate fi considerat merit de a acutiza suspendarea preşedintelui, de a o transforma într-o decizie care trebuie să rupă ţara în două. Nu numai pe siteul nostru dar şi pe a altor publicaţii se votează masiv pro sau contra deciziei Parlamentului de a-l suspenda pe Traian Băsescu. Se votează mai mult decât pentru orice altă temă propusă de presă cititorilor. Se trimit mailuri , se răspândesc zvonuri, se pun fluturaşi prin cutiile poştale, se cheamă primarii de către şefii organizaţiilor judeţene politice şi se trasează sarcini. Se vorbeşte despre absenteism sau furt la urne. Este o nebunie. O nebunie care se suprapune, în instituţiile statului, cu un alt război. Cel pornit de liberali pentru înlocuirea şefilor PD. Directorii mari sau mici , care au avut tangenţă directă sau indirectă cu PD sunt vânaţi. Oamenii nu mai lucrează încearcă să-şi găsească alte locuri de muncă sau să prindă un culoar, poate chiar unul care ar însemna migrarea, pentru ei nu mai există interes în a munci în slujba instituţiei. Pentru unii adjuncţi de-ai lor ziua are prea puţine ore. Timpul nu le mai ajunge în a trage sforile, a găsi mijloacele prin care să avanseze, dă determine oamenii cu decizie din PNL să destituie şeful cel mare şi să le ofere şansa de a prinde ei postul. Pentru ţară Referendumul înseamnă costuri. Costuri mai mari decât cele legate de organizarea evenimentului şi de tipărirea buletinelor de vot. Exportatorii au şi ei probleme, importatori altele. Întărirea sau slăbirea monedei naţionale poate convenii unor speculanţi pe bursă, unor firme care cumpără şi vând valută, dar în nici un caz nu este utilă stabilităţii economice. Preşedintele interimar pare a se descurca bine dar mulţi nu înţeleg de ce a promovat consilieri din tabăra dinozaurilor comunişti. Păi cum de ce, păi Nicu Văcăroiu ce naiba este? Cel mai grav este însă că după vot se pare că vom fi şi mai despărţiţi. Indiferent de rezultat mare parte din cetăţeni şi din clasa politică nu va fi mulţumită. Nu numai că nu va fi mulţumită dar va încerca, legal sau ilegal, direct sau indirect, să schimbe cumva rezultatul votului. Să obţină o revanşă, să plătească nişte poliţe, să găsească resursele financiare, psihice, fizice şi mediatice pentru a continua războiul. Nu se întrevede o soluţie care să ducă la o pace acceptată de toată lumea. Vrând sau nevrând, conştient sau inconştient, preşedintele ales ne-a despărţit. Nu e de bine!
Traian Guminski
