Mişu Spor, tânărul şi ambiţiosul manager al societăţii „Luciul apei nedrept de limpede” se prezenta cu noaptea în cap la şeful său pe cale administrativă doar, că la limpezimi nu se pricepea acesta oricât de mult l-ar fi reciclat convenţionalii, că la ei promovarea nu s-a făcut decât pe bază de carnet şi-i propuse scurt zece motive ca întreprinderea lui să ajungă fala oraşului.
– Aşadar, domnule Zosim Damfireanu, iată-mă, aşa cum aţi cerut!
– Mda!
– Aşadar, iată, în acest dosar vă propunem zece reţete de succes, pe care, cred, cu puţină înţelegere, dacă le aplicam, vom fi primii, domnule!
– Mda! Şi Zosim Damfireanu luă dosarul, îl frunzări, mustăci o vreme, gândind iute, bineînţeles, cum a făcut de la alegeri încoace: ba cu pietrele, ba cu asfaltul, ba cu ceasurile, cu filmul vieţii şi-şi zise „Nu e rea ideea! Bani să-mi iese, nene!”, după care, zâmbind trufaş, scoase şi prima propoziţie simplă. Vă ascult, domnule!
– Păi, domnule, Zosim Damfireanu:
Unu –Să ne cedaţi nouă cu adevărat, luciul.
Doi –Concesionarea să fie făcută pe durată de nouăzeci de ani
Trei –Fără imixtiuni politice în circuit
Patru –Investiţiile să fie ale noastre, pentru că avem bani
Cinci –obiectivele să fie considerate strategice
Şase –Să nu fim traşi la răspundere decât de organele noastre competente şi limpezi
Şapte –Să ne asiguraţi piaţa pentru desfacerea produselor care, sigur, vor fi de calitate
Opt –Să avem prioritate în licitarea unor spaţii pe care le vom amenaja pentru agrement
Nouă –Să acceptaţi necondiţionat colaborarea cu noi, ori de câte ori este nevoie.
Zece –Profitul să fie reinvestit imediat… Şi Mişu Spor se şterse pe frunte de transpiraţie pentru că, de câteva luni Zosim Damfireanu îşi aranjase biroul, şi-avea pe lângă o baie cu cadă pe cinste, adusă din Italia şi căldură, ca la tropice, nu altceva! Ei, ce ziceţi? Îl îmboldi Mişu Spor!
– Mda! Şi despre ce e vorba, domnule director! Fii mai explicit! Că tot n-am înţeles!
– Domnule, e simplu! În momentul când luciul va fi al nostru, vom popula apele cu fitofagi, care o vor curăţa, sigur, de vegetaţie şi vom împuşca doi iepuri. Vom produce curent mai mult, dar vom alimenta şi cu peşte populaţia. Cu banii aceştia vom amenaja plajele, vom aduce nisip chiar, la nevoie, vom aduce vaporaşe pe ape pentru agrement, vom organiza concursuri nautice… Ce, mai! Ca în vest o să fie!
– Mda! Ca în vest, zici?
– Da, domnule Zosim Damfireanu…
– Ca în vest, zici?
– Da!
– Chiar ca în vest?
– Da!
– Şi bani aveţi?
– Da, domnule Zosim Damfireanu!
– Şi mie ce-mi iese, domnule Spor? La mine v-aţi gândit? Ha? La mine! V-aţi gândit? Acolo un saizeci la suta…Ce, eu nu sunt om? Şi Mişu Spor rămase mut.
George Achim
