Urmaşii căpitanului Seltea „ţin cu dinţii“ de Muzeul Satului
Muzeul satului de la Bujoreni este încă măr al discordiei între moştenitorii căpitanului Alexandru Seltea şi Consiliul Judeţean Vâlcea. Mircea Diaconescu, cel care a revendicat terenul de sub muzeu spune că a refuzat despăgubirile propuse de Consiliul Judeţean, de 800.000 de lei şi că doreşte să câştige terenul în instanţă, în caz contrar ameninţând că va ajunge cu procesul la Strasbourg. Muzeul este printre primele 4 – 5 pe ţară, fiind trecut şi în patrimoniul UNESCO.
Moştenitorii vor reparaţie morală
Cererea de retrocedare a muzeului a fost depusă de moştenitorii fostului proprietar, Alexandru Seltea. Mircea Diaconescu, unul dintre aceştia a spus că doreşte să îi fie restituite în natură cele două bucăţi de teren care au fost date în 2004 şi ulterior luate, respectiv 1,5 hectare din spaţiile libere existente şi recunoaşterea dreptului de proprietate printr-un act care să ateste că moştenitorii sunt proprietari de drept pe întreaga suprafaţă de aproximativ şapte hectare, precum şi un act adiţional pentru o chirie modică care să fie dată de Muzeu pe toată durata de funcţionare. „Suntem în litigiu cu Consiliului Judeţean. Au fost două runde oficiale de negocieri, în urma cărora s-a propus o despăgubire de 800.000 de lei, care a fost refuzată, fiindcă nu vrem bani, ci doar o reparaţie morală în memoria bunicului Alexandru Seltea, o recunoaştere simbolică a dreptului de proprietate. Vrem ca Muzeul Satului să rămână aşa cum este el. dacă nu ni se vor recunoaşte drepturile suntem decişi să ajungem până la Strasbourg. Dacă se va ajunge să ne judecăm peste hotare însă propunerea mea de acum, pe care o consider rezonabilă va cădea. În cazul în care voi obţine câştig de cauză voi păstra neschimbată destinaţia terenului timp de trei ani, aşa cum cere legea, după care… ce a fost a fost.” – a spus Mircea Diaconescu.
Seltea – înmormântat la Bujoreni
Căpitanul Alexandru Seltea a fost înmormântat în cimitirul de la Bujoreni, conform spuselor nepotului său. Moştenitorul a mai precizat de asemenea că deţine un act de vânzare cumpărare a terenului, din 1916 cumpărătorii fiind trei fraţi. Opt ani mai târziu, aceştia îşi împart averea, iar pe terenul respectiv rămâne proprietar Alexandru Seltea – bunicul celui care acum doreşte să fie pus în proprietate. „În 1932, printr-o cerere adresată Tribunalului se menţionează lista proprietăţilor în care se specifică şi faptul că este proprietarul moşiei din Bujoreni. În 1942 Primăria Bujoreni a eliberat un act de proprietate prin care erau certificate proprietatea şi vecinătăţile. În ’45, Alexandru Seltea era expropriat cu proces verbal de pe propria moşie. Trei ani mai târziu, averea imobiliară a intrat în proprietatea Gospodăriilor Agricole de Stat. Un an mai târziu, Seltea apare pe lista proprietarilor expropriaţi. În ’52, bunicul meu a fost arestat şi încadrat într-o colonie de muncă timp de un an. A fost arestat din nou cinci ani mai târziu, şi condamnat la 8 ani de puşcărie la Jilava. În ’67, Gospodăriile de Stat au predat terenul prin proces verbal către Muzeu. În ’75, căpitanul Seltea a murit fără a mai apuca să se bucure de proprietăţile sale.” – spune nepotul acestuia. Unul din cei mai vechi muzeografi ai Muzeului Satului, Ion Oprea, a făcut un scurt istoric al „moşiei” aflate în litigiu. Conform acestuia, zona a fost deţinută la începutul secolului al XIX-lea de Preda Bujoreanu, ctitorul zonei Bujoreni şi moştenită apoi de urmaşii acestuia până la jumătatea secolului, când spaţiul a fost cumpărat de un negustor grec, Matache Temelie, de pe vremea căruia dăinuie Cula de la Bujoreni. La sfârşitul secolului, moşia a fost cumpărată de fraţii Seltea, care şi-au împărţit terenurile între ei. „Cel pe care se află actualmente Muzeul a revenit lui Alexandru Seltea, care a ajuns în armată până la gradul de colonel, dar a părăsit-o pentru a-şi face o fermă model pe o suprafaţă care se întindea de la Biserica Bujoreni şi până la cartierul nou, de-a lungul drumului naţional, pe toată Valea Bujorencii. Din cele 7,2 hectare de teren, patru au fost donate statului român de fostul prim-ministru al României, I. Gh. Duca, iar două sunt de la un alt bogătaş, din Berislăveşti. Donaţiile repetate au făcut să se ajungă la cei 72.000 de metri pătraţi de la graniţa Râmnicului cu Bujoreniul.” – spune muzeograful.
Declaraţii oscilante
Deşi iniţial a spus că nu este interesat să schimbe destinaţia terenului pe care se află în prezent muzeul, Mircea Diaconescu a spus apoi cp, în caz de nevoie va face unele „demolări”. Şeful secţiei Muzeului Satului, Ionuţ Dumitrescu a explicat că negocierile cu conducerea Consiliului Judeţean au eşuat din cauza faptului că moştenitorul căpitanului Seltea a cerut şi retrocedarea şi terenul din spatele parcării, ceea ce ar duce la stagnarea muzeului.
Anda VLAD
