Doamne, ce-ai făcut din români? Cum le-ai sucit tu minţile şi le-ai alungat plăcerea de-a munci! Ba, mai mult, le-ai insuflat goana după noroc, amăgirea aia ciudată cu mărul, ca să nu zic pară mălăiaţă şi uite, Doamne, am văzut şi cozi la noroc. Dacă înainte ni le dădeai la carne şi la lapte şi, parcă, erau mai întemeiate, auzi, tu, la noroc? La bani aruncaţi în vânt!
Dar, mai sigur, Doamne, cred că i-ai uitat pe cei mulţi şi, cum ti-ai îndreptat degetul spre cei de la Putere, ţi-au şi luat toată mâna! Pentru că, n-am să înţeleg niciodată de ce, când sărăcia străluceşte, poţi face dintr-un popor orice vrei!
De pildă, când vistieria e goală, pentru că prea mulţi hoţi deveniţi, dar acceptaţi ca „investitori strategici”, hop! se apelează la noroc, că, nu-i aşa? Să speculeze naivitatea proştilor e mai uşor decât să-i convingi, că munca e singura sursă cinstită de câştig. Şi, numai ce-i auzi!
– Cum stăm cu loteria, băi, Gămălie!
– Bine, barosane!
– Ce înseamnă bine, Gămălie?
– Păi, atât la stat, atât la beneficii, atât la câştigători!…
– Puţin la stat, Gămălie!
– Păi, ce să facem, barosane?
– Simplu, Gămălie!
– Adică?
– Mă, Gămălie, mă! Unde sunt experţii tăi, mă? Să mă gândesc eu pentru tine, mă!
– Da, să trăieşti, barosane!
– Bă, tragerea e pe calculator?
– Da, barosane!
– Atunci, vezi, ce faci, ca două-trei, hai, patru săptămâni să nu scoţi câştigători la categoria întâia…
– Dar…
– Nici un „dar”, Gămălie! Să vezi, cum scoatem noi banii de la proşti, speculându-le naivitatea… Să vezi, numai!
– Dar…
– Termină cu „dar”-ul acesta, Gămălie!
Umflă reportul de două-trei ori şi să vezi ce cozi o să fie! O să baţi toate recordurile, Gămălie! Iar noi o să aşteptăm cu ajutorul proştilor toate găurile…
– Am înţeles, barosane!
– Vezi, că se poate? Şi, ţine minte, Gămălie. Când sărăcia străluceşte norocul e singura reţetă de-ai înnebuni pe cei mulţi, iar pentru noi mană cerească. Auzi, Gămălie? Ai înţeles?
– Da, barosane! Şi aşa …se întâmplă! Doamne, ce mai cozi se fac la agenţiile de vânzare a norocului. Şi ce sume joacă! Prostii! Auzi, cincizeci de milioane! Şi sărăcia va străluci în continuare.
George Achim
