Echipele afiliate la AJF au de ales
Una din trei variante pentru fotbalul judeţean
Varianta A: Structurarea pe trei eşaloane
Primul om de fotbal din Vâlcea care a susţinut cu tărie ca fotbalul vâlcean să aibă trei eşaloane a fost Gigi Bucuroiu. Alte voci s-au auzit timid, iar ex-preşedintele Persu a venit chiar cu acest sistem pe tapet şi a dorit să-l impună într-un mod atât de tranşant încât a lăsat tuturor impresia unei intervenţii în forţă. Varianta cu trei eşaloane ar duce la apariţia Ligii a IV-a (Elită) cu 14 echipe, a Ligii a V-a (Onoare) tot cu 14 echipe (Persu vroia aici două serii de câte 12) şi o nouă ligă, a VI-a (Promoţie) cu 3-4 serii formate din echipele rămase. Aici a fost marea greşeală a ex-preşedintelui, greşeală ce i-a atras numeroase critici. A afirmat public că vrea ca în Liga a VI-a să fie admise echipe care n-au terenuri împrejmuite şi să poată oficia un singur arbitru!!!! Ori, în anul integrării europene, să se mai joace un astfel de fotbal de maidan sau de islaz nu se poate! Două mari avantaje are acest sistem cu trei serii: că ar structura mai bine valoric fotbalul vâlcean şi, respectiv, că ar elimina etapele intermediare în favoarea unui fotbal ceva mai pretenţios, cum ar fi, de exemplu, obligativitatea echipelor de juniori pentru grupările din elită (Liga a IV-a). Dezavantaje ce decurg de aici sunt: un număr mare de echipe care trebuie să „pice“ din Elită în Onoare în primul an, o dificilă determinare a condiţiilor pe care trebuie să le îndeplinească echipele la fiecare nivel în parte, o lipsă de atractivitate a meciurilor din ultimul eşalon atât timp cât promovarea de acolo în elita fotbalului judeţean s-ar face mult mai greu, după minimum doi ani, caz în care nici sponsorii n-ar fi interesaţi să pluseze pentru lipsa unei satisfacţii imediate.
Varianta B: Adoptarea unui model cu play-off şi play-aut
Gheorghe Constantin, fostul preşedinte al AJF Vâlcea, are, printre multe alte merite, şi pe acela de a fi pus în practică un sistem inedit, cu faze diferite de disputare a campionatului. Poate că s-a greşit doar la faza a doua, ceea ce se poate îndrepta. Este vorba de Divizia D (actuala Ligă a IV-a) care a numărat la un moment dat 20 de echipe, împărţite mai întâi pe criterii geografice, Nord şi Sud, apoi pe criterii de valoare. Cele mai bune echipe s-au întâlnit în play-off, cele mai slabe în play-aut, dar a mai existat şi un play-top, al meciurilor de clasament, fără miză. Eliminarea acestora ar putea dinamiza acest sistem competiţional şi ar putea să creeze o dispută permanentă în campionat. Mai exact, dacă se va reveni la 20 de echipe în Liga a V-a, atunci ar însemna două serii de câte 10, deci, în toamnă, s-ar disputa tur-retur exact 18 etape (cu una mai mult ca acum!). La fel ar fi şi primăvara, când cele mai bune cinci echipe din fiecare serie ar forma 10 formaţii pentru play-off (deci tot 18 etape) şi alte 10 echipe pentru play-aut. Dintre acestea de pe urmă ar retrograda patru pentru a face loc altor patru să urce de la ultimul eşalon. Dacă echipa campioană promovează în Liga a III-a, atunci dintre cele 10 echipe care joacă-n play-aut ar mai pica doar trei. Aici pot exista şi avantaje, dar şi inconveniente. La avantaje, cel mai mare ar fi acela că titlul se va disputa până aproape de final, când în play-off îşi va adjudeca locul 1 cea mai în formă echipă a momentului, capabilă să ne reprezinte judeţul la meciul de baraj cu fruntea sus. Un alt avantaj ar fi acela că, mărind numărul de echipe în elita fotbalului judeţean, ar fi determinate mai multe localităţi să-şi îmbunătăţească bazele sportive, iar echipelor de la Onoare li s-ar oferi mai mari şanse de a face parte din „crema“ fotbalului vâlcean. Inconvenienţele sunt legate de faptul că pot apărea discrepanţe valorice la început (seria Nord să fie mai puternică şi cea de Sud mai modestă), iar dacă vreo echipă se retrage, atunci miza evitării retrogradării n-ar mai fi chiar aşa de mare.
Varianta C: Păstrarea sistemului actual
Poate că în mod surprinzător există multe echipe, în special din rândul celor din Liga a V-a (Divizia Onoare), care ar prefera păstrarea actualului sistem competiţional. Este vorba aici de formaţiile care nu luptă pentru a ajunge prea sus în fotbalul vâlcean sau naţional, dar sunt încântate de faptul că cele patru serii de la ultimul eşalon au de disputat 13 etape, adică vor juca exact trei luni vara şi trei primăvara, la care se adaugă meciurile de Cupă. Acest număr, de 26 de etape, nu este nici mic, nici mare în condiţiile în care unele cluburi sunt sărace. Totodată se ştie că ideea de a diviza ultimul eşalon în patru serii a câte 13-14 echipe (în locul a trei serii de câte 18, să zicem) a scurtat nu doar etapele de disputat, ci şi distanţele la deplasări. În aceste condiţii, nu este o povară să joci în ultimul eşalon şi orice comună care se respectă, orice primar atent la problemele sportive şi de tineret sau orice întreprinzător ar putea susţine o echipă de fotbal. Un calcul simplu, pentru o echipă fără pretenţii, arată că se toacă la Liga a V-a în jur de 50-60 milioane anual la un club modest. Avantajul cel mai mare este că, atunci când apar sponsori sau primari serioşi (ex: Gigi Vangu la Malaia; Dorin Udrea – la Galicea; Ilie Boiangiu la Grădiştea), imediat apar şi rezultate, iar din Liga a V-a se ajunge direct în elita fotbalului judeţean. Un sistem cu trei eşaloane n-ar permite aşa ceva, iar mirajul accederii în Liga a IV-a (Divizia D) este atât de mare încât face ca acolo unde sunt şi rezultate să se investească serios şi în bazele sportive pentru a le aduce la un standard superior. Ori, dacă n-ar exista aceste pretenţii, existenţa unei Ligi care să adune ce e mai slab la „D“ şi ce e mai bun la „Onoare“ ar părea a fi o Ligă a mediocrităţii, adică acolo unde se joacă după principiul „merge şi aşa!“. Se observă, aşadar, că sistemul actual are destule motive să fie considerat a fi unul bun. Dar de ce să nu se caute ceva şi mai bun?
Din vară se poate trece la noul sistem competiţional?
Potrivit spuselor unui delegat de echipă afiliată la AJF Vâlcea, schimbarea sistemului competiţional se poate face dacă decizia s-a luat cu cel puţin şase luni mai devreme. Respectivul susţine ideea „Varianta B“ din cele trei prezentate alăturat şi spune că se poate mări numărul de echipe din Liga a IV-a fără a se modifica mare lucru. „Acum sunt 18 echipe într-o serie. E bine să se treacă la 20 de echipe în două serii de câte 10, iar asta ar însemna două locuri în plus în fosta Divizie D. O să cer Adunării Generale să fie de acord cu această trecere, iar mărirea numărului de echipe să se facă prin disputarea a două meciuri de baraj între ocupantele locurilor 2 din ultimul eşalon. Adică, la cum arată clasamentul acum, ceva de genul Energia Malaia – Zorile Scundu şi Olteţul Bălceşti – Dinamo Horezu -iar câştigătoarele să fie declarate promovate! Eu am făcut acum publică propunerea mea, dar o voi înainta în scris şi către AJF Vâlcea“, a spus omul de fotbal vâlcean ce a dorit, deocamdată, să nu-şi dezvăluie identitatea.
