Sunt convins că mulţi dintre noi ne întrebăm în aceste zile ce ne-a adus bun anul 2006. Şi cum lucrurile bune se pot număra pe degete, întrebările noastre îşi află repede răspunsul, dezamăgitor de sec. Altfel stă treaba atunci când vrem să facem un bilanţ al lucrurilor rele care s-au întâmplat în anul care tocmai e pe cale de dispariţie.Partea bună e că în 2006 România a fost acceptată ca membru cu drepturi depline în Uniunea Europeană. Partea proastă este că începând cu 1 ianuarie trebuie să cotizăm la bugetul UE cu peste un miliard de euro. Nu ştim de unde o să scoatem banii însă este cert că atunci când eşti acceptat într-un club select trebuie să-ţi plăteşti cotizaţia. Dacă stăm bine şi ne gândim, România seamănă cu un boschetar invitat la o serată pretenţioasă: trebuie să-şi facă repede rost de smoching şi şosete asortate iar la intrare să achite costul tacâmului, evident prea scump pentru buzunarele lui găurite.
Partea bună este că nu a căzut (încă) guvernul. Partea proastă este că toate lucrurile bune au şi un sfârşit. Nea Băsel a avut el mare grijă ca celebra lege a lui Murphy, potrivit căreia dacă un lucru merge prost, va merge cu siguranţă şi mai prost, să se potrivească de minune şi în cazul lui Tăriceanu. După cum spun gurile rele şi autorizate, prin luna februarie ne vom trezi cu o prăbuşire de guvern.
Partea şi mai bună este că Voiculescu şi-a scos partidul de 2% de la guvernare. Partea proastă este că a făcut-o într-un moment în care România avea nevoie de stabilitate politică. Atunci când vine vorba de calcule politice, interesul ţării pică pe locul II. Sau chiar mai rău.
Partea relativ bună e că pesediştii şi-au tras congres la Romexpo. Partea excepţională e că Mitrea nu a fost reales. Însă ceea ce e cu adevărat nasol e că Geoană a avut o soartă mai bună. Iar cum un visător nu era suficient la conducerea unui partid ciudat ca PSD, Corlăţean a devenit secretar executiv al acestui partid. Şi cum un necaz nu vine niciodată singur, cucuveaua de Ion Iliescu a fost pus preşedinte de onoare al PSD. Asta aşa, ca să aibă şi omul la cine să apeleze atunci când îi va fi mai greu în dosarele Revoluţiei şi Mineriadelor.
O altă parte bună a anului care stă să dea colţul e că analiştii economici au identificat o absconsă creştere economică. Partea bizară, ca să nu-i spunem altfel, e că românii au tot buzunarele goale, neresimţind în nici un fel minunatele progrese economice ale ţărişoarei. Poate la anul, vor spune scepticii. Da, da…
Partea extraordinară a anului 2006 o reprezintă, de departe, deschiderea a numeroase dosare de corupţie. Partea de doi lei a acestei chestiuni e că de majoritatea nu am mai auzit nimic. Năstase săracu’ ce se mai chinuie cu nişte ferestre termopan, că în rest, băieţii sunt liberi ca pasărea cerului…
Ca o concluzie, nu putea să ne bucurăm deplin de anul care tocmai a trecut, tocmai pentru că orice chestie bună care li s-a întâmplat românilor în tot acest timp a fost urmat de o droaie de chestii de-a dreptul nasoale. Una peste alta, ne pregătim cu toţii să ne înfrupăm din sarmale şi să cinstim cu familia şi prieteni o cupă de şampanie, în aşteptarea Revelionului. Şi atunci că vezi: ne vom pune cu toţii dorinţe, care ar trebui să se îndeplinească în cursul anului 2007. Atenţie mare însă: aveţi grijă ce vă doriţi că s-ar putea să se întâmple!
• Octavian HERŢA
