– Cine sunteţi dumneavoastră, domnule Umilică Patachinescu?
– Şăf, domnule, şăf! Să nu mă contraziceţi!…
– Doamne fereşte! Că atât mi-ar trebui!
– ?!? zâmbeşte tâmp în barba-i catrânită.
– Hai, să intrăm în miezul problemelor, domnule Umilică Patachinescu, pentru că „time is money”…
– Aşa- aşa! Şi „halta” are nevoie de mine…
– Vă simţiţi terorizat?
– Aţi pus degetul pe rană, domnule! Da-da-da!
– Şi vă simţiţi învins?
– Da-da-da! „Am fost învins de fosta clasă a activiştilor şi securiştilor grupaţi în…” toate structurile.
– Activişti? Am auzit bine?
– Da-da-da, domnule! Toate temele de dezbatere din „Halta” mea au fost fixate şi propuse de cei mai apropiaţi.
– Cum, aveţi şi dumneavoastră activişti?
– Evident, dar dacă „astăzi m-au bătut ei şi m-au învins, într-un fel, pentru că pot să răspândesc orice porcărie pe care pot s-o facă credibilă” mâine le arăt eu lor…
– Sunteţi răzbunător?
– Nu, domnule, dar când societatea noastră de azi este condusă de falşi lideri de opinie cum sunt „şmecherii”, golanii şi inculţii, cum să staţi cu mâinile în sân?
– Golani, aţi spus?
– Da-da-da! Dar de ce mă întrebi?
– Pentru că ştiu că „golanii” erau ai dumneavoastră. Nu sunteţi dumneavoastră cel care le-a deschis balconul?
– Da-da-da! Şi sunt mândru de ei!
– Păi atunci, de ce îi acuzaţi?
– Pentru că au căzut în jocul opoziţiei şi îmi dau mie „teme false” acum, cum este aceasta a algoritmului politic, temă demonizată de adevărul nostru…
– Şi vă pare rău?
– Nu, domnule, dar de ce n-a fost abordată şi moştenirea fostului regim, care a fost preluată şi de actuala putere „cu o umilinţă de neimaginat”…
– Şi de ce tăceţi?
– Păi, nu tac, dar ce să fac?
– Să vă ţineţi promisiunile!
– Eu?
– Dar cine? Că doar nu eu am venit cu contractul acela de 200 de zile şi cu specialiştii…
– Domnule, vezi că mă supăr! Ce, eşti şmecher?
– Nu, domnule Umilică Patachinescu, dar atacul dumneavoastră e jignitor… Cum, domnule, cum vă explicaţi ieşirea aceasta intempestivă?
– Pentru că nu mai pot, domnule, mă simt învins… Până şi după declanşarea companiei „anticorupţie” a apărut tema ineficienţei, pe care am preluat-o cu toţii, cu argumentele lor…
– Hopa. Dar de ce cu argumentele lor? Unde sunt cei 15000 de specialişti?
– La dracu! E tema cea mai sinistră. Că, unde s-a mai pomenit ca o putere să mai aibă un ziar?
– Ha? Ia, să-mi spuneţi mie, acum, unde?
– În „Halta” dumneavoastră, domnule, unde sunteţi şef!
– E uşor de zis, domnule. Uite, că ne batem joc de valori politice fundamentale cum sunt suveranitatea şi libertatea…
– Păi, mai este libertate. Libertatea presei, vreau să zic! Ce aveţi cu ziarul?
– Ce ziar, domnule? Iar mă acuzi? Şmecherule, golanule, incultule! O să vezi tu că începând cu acest an vom trăi cel mai neruşinat populism.. Şi cred că tu eşti unul dintre vinovaţi! Înţelegi? Şi vii să mă mai şi întrebi? Cine te-a pus, domnule? Ha? Ăia de la ziar? Lasă că vă aranjez eu! Securiştilor! Şi iar zâmbeşte tâmp în barba-i cătrănită… De parcă el nu ar fi folosit această reţetă.
George Achim
