Ce vremuri trăim! Se vorbeşte despre bogăţie, dar foarte mulţi se scaldă în mocirla sărăciei, se „urlă” despre cinste, dar toţi bogaţii au furat când şi unde au vrut, se „laudă” în privinţa competenţelor şi la tot pasul întâlneşti neaveniţi posedaţi doar de dorinţa de a se impune şi de a acumula averi, de sănătate, ce să mai vorbesc? Se bate apa în piuă că facem, că dregem, că …mortalitatea a scăzut, dar moartea îşi face de cap. Unde dracu’ s-a mai pomenit ca pensionarii (şi, doamne, câţi nu sunt falşi!) să fie aproape dublii decât populaţia activă? Ce vremuri trăim, Doamne!
Dar, iată-l pe Ciuciuc Zgâmboi, un „tânăr” pensionar (căci la 43 de ani, tocmai în floarea vârstei, e tânăr, nu-i aşa?), sosit recent dintr-o călătorie de „studii” pe la turci, unde studiase bişniţa din greu, la cabinetul unui chirurg.
– Să trăiţi, domnule doctor!
– Să!… Şi-l privi de sus. Ce aveţi?
– Nu ştiu, cum să vă spun, domnule doctor, că mi-e ruşine! Şi-i întinse repede un plic.
– Pe şleau! Ce aveţi?
– Păi, cum să vă spun, domnule doctor, mi s-a albăstrit un…
– Testicul?
– Da, să trăiţi! Şi, în timp ce se desfăcea la sliţ, Ciuciuc Zgâmboi, transpirase.
– Hai, domnule, că n-o să te omor! Îl încurajă doctorul şi-şi aruncă un ochi la organul albăstrit.
E grav, domnule! Trebuie extirpat, altfel n-ai scăpare!
– Văleu-văleu, domnule doctor. Şi, în timp ce se mai văită o vreme, Ciuciuc Zgâmboi rămase râncaci…
-E gata, domnule!
– Vă mulţumesc! Să trăiţi! Să trăiţi!…
Dar nu se duseseră ecourile „trăiţilor” bine din cabinet, că Ciuciuc Zgâmboi intră iar panicat.
– Să trăiţi, domnule doctor! Ce mă fac? Ce mă…
– Ce s-a întâmplat, domnule?
– S-a albăstrit şi celălalt…
– Testicul?
-Da, domnule doctor!…
-Trebuie scos şi acesta, domnule! Că racul este al dracu’ şi roade, nu se joacă!
– Daaa? Şi Ciuciuc Zgâmboi îi mai întinse un plic, iar doctorul îsi făcu de lucru, la fel de repede, ca prima dată.
-Eşti liber, domnule! Şi sănătos!
-Să trăiţi! Să trăiţi!
He-he-he! Dar te pui cu vremurile, când toate sunt pe dos? După puţin timp. Ciuciuc Zgâmboi se prezentă iar la doctor.
-Ce mă fac, domnule doctor, ce mă fac?
-Ce mai ai, domnule pacient?
-S-a albăstrit şi…
-Cine, domnule? Instrumentul?
-Da, să trăiţi!
-Afară cu el! Şi cât ai zice peşte, îl făcu pe Ciuciuc Zgâmboi şi handicapat…
-Vă mulţumesc! Să trăiţi! Dar, pe când Ciuciuc Zgâmboi îşi trăgea pantalonii, doctorul tresări.
-Măi omule, tu ai blugi de la turci?
-Da, să trăiţi!
-Fir-ar al dracului să fie! Păi, măi, omule, de ce n-ai spus de la început? Că albăstreala aia venea de la blugi!…
-Poftiiiimm?… Urla Ciuciuc Zgâmboi…
Halal competenţă!
George Achim
