„Ziarul de Vâlcea“ lansează un volum de proză satirică
Luni, 28 august a.c., a ieşit de sub tipar cartea „Feţele ruşinii” , a 20 – a apariţie editorială semnată George Achim şi prima sponsorizată integral de SC PIRMAR SRL, firma editoare a bisăptămânalului „Ziarul de Vâlcea”. Lucrarea are o prezentare grafică deosebită, a fost tipărită la Editura Offsetcolor şi este o colecţie de texte satirice ce au apărut de-a lungul timpului în ziarul nostru. Lansarea oficială va avea loc vineri 8 septembrie într-o locaţie pe care o vom anunţa în ediţia viitoare. Prezentăm în continuare prefaţa de la „Feţele ruşinii” semnată de Nichi Ursei
Acuzat de infidelitate
Ştiu, apărătorii poetului, parafrazându-l pe Minulescu, îmi vor răspunde sec: „E vechi păcatul şi nu e primul vinovat”… Dar pentru că eu l-am urmărit pe George Achim încă de la începuturi, considerându-l logodit cu Poezia, rămân uimit, când văd că o înşeală… Pentru că, da, iubiţi cititori, George Achim a înşelat Poezia. A înşelat-o cu proza (a debutat editorial cu romanul „Asasin din fotoliu”) a înşelat-o cu fabula, cu epigrama, cu eseul şi, iată, din nou cu proza satirică. Mă simt dator să vă divulg faptul că, într-un fel, caracteristica principală a lui George Achim este dorinţa permanentă de noutate, de a aborda alte şi alte genuri literare. Aşa se face, că astăzi este autorul a peste cincisprezece cărţi, care ni-l recomandă, prin excelenţă, un autor complex, cu evidente contribuţii originale, modern şi vizibil antiprovincial. În general, am observat că trecerea sa de la un gen la altul se produce printr-un salt calitativ, iar talentul poetului este dublat de o muncă susţinută. Şi, ca să „acoper” vorbele care, poate, unora le vor părea gratuite, mă voi opri la cartea aceasta –Feţele ruşinii –(povestiri satirice, fabule şi catrene), care face obiectul atenţiei mele. Scrisă alert „a la Caragiale”, cu spirit tăios, proza lui George Achim este acidă, sarcastică pe alocuri. Lectura ei ne relevă un subtil observator, un explorator pasionat prin spaţiul umorului şi satirei. Iar lectura sa devine plăcută şi prin eleganţa frazei. O demonstrează mulţimea de aprecieri şi recunoaşteri venite din partea colegilor săi din societatea culturală „Anton Pann”, a celor din Clubul Umoriştilor Vâlceni, unde activează. Nu iartă nici una din tarele societăţii. Aflăm „săpunită” bine, despre demagogie, birocraţie, linguşeală, impostură, ipocrizie, căpătuială şi nu în ultimul rând despre prostie. „Calitatea” care duce inerent la mândrie, beţie, adulter, lene, hoţie, etc., de care, cum zice autorul, ar trebui să ne fie ruşine. În fabule, George Achim continuă să ne ofere şi alte „Feţe ale ruşinii” introducându-ne cu iscusinţă în lumea necuvântătoarelor, unde totul se poate întâmpla fără ca să supere incriminaţii, care în prostia lor se recunosc greu. Şi sunt atât de mulţi, că mi-ar fi greu să-i număr, cu tot optimismul meu involuntar. Cât priveşte morala, aceasta fiind vindicativă deseori, George Achim ne-o dăruieşte franc, prin câte un proverb ori „vorbă în colţuri”, ca ea să fie percepută cât mai aproape de adevărul ascuns în text. Una peste alta, George Achim ne oferă o carte, care se va impune ca o explozie de bucurie într-o lume pierdută în …tranziţie. Va fi un succes, sigur, la acesta contribuind şi inspiratele caricaturi semnate de Ion Tălmaciu, jovialul care cultivă ca şi noi (Achim şi Ursei) prietenia deschisă cu largi efuziuni spirituale.
Nichi Ursei
