Asemenea tuturor râmnicenilor, am trăit şi eu cu intensitate fiecare moment important al anchetei care-i priveşte pe cei doi edili, Mircia Gutău şi Nicolae Dicu. În tot acest timp am scris despre acest caz şi am citit cam tot ce s-a publicat în presa locală şi naţională pe marginea acestui scandal de corupţie. Încă de la început, am încercat să aleg tonul potrivit, necesar relatării corecte, dar şi să găsesc resursele necesare înţelegerii implicaţiilor întregului scandal. Am fost atent şi la cei care s-au transformat în înverşunaţi avocaţi ai lui Mircia Gutău, dar şi la cei care au devenit peste noapte procurori de ocazie ai edilului. Trebuie să recunosc faptul că nu mi-au plăcut niciodată extremele de acest tip; am crezut întotdeauna în rolul esenţial al presei, acela de a relata corect un subiect, fără a se situa, chiar şi de-a lungul unei simple fraze, de-o parte sau de alta. Cred în continuare că subiectivismul nu are ce căuta decât într-un articol de opinie, bine precizat în contextul unei publicaţii care vrea să se respecte şi implicit, să fie respectată. Nu vreau să comentez mai mult pe marginea modului în care presa locală a înţeles să-şi joace rolul în ultimele 30 de zile. Fiecare canal media a tratat subiectul aşa cum i-au dictat-o inteligenţa, conduita profesională, bunul simţ şi nu în ultimul rând, interesele economice. Important este însă un lucru: a te situa de partea unui inculpat într-o cauză penală atâta timp cât justiţia nu şi-a spus până la capăt cuvântul poate fi la fel de dăunător cu a te transforma în procurorul unui ins pentru care funcţionează, măcar la nivel teoretic, prezumţia de nevinovăţie. A fi aşadar avocatul diavolului, echivalează cu a te transforma în procurorul omului, a simplului OM.
Despre Mircia Gutău se pot spune multe. Săptămânile acestea am auzit o grămadă de lucruri, care mai de care mai surprinzătoare. Nu are rost să insist aici asupra tuturor informaţiilor cu care am fost bombardaţi cu toţii în tot acest timp. Mai important este, cred eu, să ne aplecăm asupra cauzelor care au dus la arestarea unuia dintre cei mai populari primari pe care i-a avut Râmnicul. S-a spus de către susţinătorii acestuia că întregul scandal este opera jocurilor de interese din zona politicului şi economicului. S-a vorbit despre o adevărată conspiraţie a unor politicieni, atât din judeţul Vâlcea, cât şi de la vârful partidelor politice. S-a încercat acreditarea ideii că mafia locală este cea care l-a doborât pe Gutău, pentru că acesta nu a ascultat comenzile venite din această direcţie. S-a mers chiar până acolo încât s-a spus că însuşi Partidul Democrat, prin Licuriciul cel Mare, şi-ar fi sacrificat oamenii pentru un interes pur politic. Nici una dintre aceste variante nu poate fi trecută cu vederea, oricât de mult s-ar plasa pe principiile teoriei consipraţiei. Manevrele oculte au fost întotdeauna folosite în politică şi nu este chiar la îndemâna noastră să aflăm adevărul pur în toată această poveste, ci poate doar de a bănui care sunt adevăratele substraturi.
Pe de altă parte, s-a vorbit insistent despre o adevărată mafie locală construită în jurul Primăriei Râmnicului. O anumită zonă a presei a relatat despre anumite afaceri consolidate chiar la baza administraţiei locale, cu ample implicaţii politico-economice. Nu trebuie uitat nici celebrul „Dosar Asfaltul”, care a făcut în urmă cu doar doi ani înconjurul redacţiilor locale. Canale media care sunt astăzi cei mai înverşunaţi avocaţi ai lui Gutău au alocat spaţii importante la acea vreme dezvăluirilor nu tocmai comode la adresa afacerilor celui pe care acum îl apără. Nu în ultimul rând, se vorbeşte chiar despre o relaţie privilegiată între Gutău şi anumite cercuri de interese ruseşti. În acest context, tinde să se dezvolte ideea potrivit căreia la nivelului judeţului Vâlcea ar fi fost constituită o adevărată organizaţie ce ar fi avut ca principal obiectiv concentrarea puterii economice în mâinile câtorva oameni de afaceri, controlaţi la rândul lor de cercuri de interese din afara graniţelor ţării. În acest cadru, se vorbeşte chiar despre anumite informaţii pe care primarul le-ar fi furnizat ruşilor, timp de mai mulţi ani. Din această optică, primarul ar fi devenit o ţintă pentru serviciile secrete care au încercat să-l anihileze. Cum? Prin urmărirea timp de mai multe luni (se vorbeşte chiar despre câţiva ani), a activităţii lui Mircia Gutău. În acest context, reţinerea acestuia trebuia făcută prin orice mijloc; în acest fel ar fi putut apărea varianta unui scandal de corupţie, pretext pentru o anchetă într-un sens mult mai larg.
Iată aşadar cât de complex devine din toate aceste puncte de vedere dosarul de corupţie de la Primăria Râmnicului. Fără a avea nici cea mai mică intenţie de a acredita vreuna dintre aceste variante de lucru, dată fiind dificultatea probării măcar în parte a cauzalităţii într-un caz de o asemenea anvergură, trebuie totuşi să spun că cei care vor să afle adevărul trebuie să sape mai adânc decât şi-au închipuit iniţial. Plasarea de-o parte sau alta a baricadei, fără a avea toate elementele necesare unei investigaţii reale, lipsite de subiectivism, este cu atât mai riscantă. Şi de ce să n-o spunem, mai dăunătoare pentru jurnalism.
Octavian HERŢA
